Cantece de leagan

Îmi șuieră gloanțe pe lângă creier. Sunt ele oarbe sau sunt eu? Ți-am dat ție toată puterea. Ochii mei. Urechile mele. Pielea mea. Ți-am donat deja toate organele. Timpul nu mai are sens. Nu mai are măsură. Toate ceasurile sunt în urmă. Noi doi am călătorit în viitor din prima zi. În povești. În vise. În proiecții statuare. M-ai străpuns în adâncuri atât de ușor. Mi-ai arătat perla din mine. Mi-ai arătat perla din tine. Sinapsele noastre au format noduri comune. Am căzut. Moale. În căușul palmelor tale.

Imi simt tulburarile zbatandu-se in mine, pasari oarbe cu aripi de catifea. Imi spun ca mi se pare si mai iau o pastila, dar ele isi zboara in continuare ratacirile. Iesiti, pasari! Zburati in cerul albastru sau asezati-va pe crengi de stejar aramiu! Voi nu vedeti ca a venit toamna?

Se zice ca prima dragoste nu se uita niciodata. De ce? Pe a doua o uitam? Pe a treia? Tu ai uitat-o? Daca ai uitat vreo dragoste, nu a fost dragoste. A fost infatuare, preferinta, dorinta carnala, orice, dar nu dragoste. Dragostea nu se uita. Se iarta, dar nu se uita, asa cum nu se uita nici celelalte momente sau perioade deosebite din viata. Oamenii care te marcheaza intr-un moment al vietii tale vor ramane undeva in tine toata viata. Iti vor influenta deciziile, fie ca iti dai seama, fie ca nu. Fie ca iti place sau nu sa recunosti asta. Fiecare om are o poveste. Fiecare om este o poveste. Si pentru fiecare dintre noi povestea este diferita. Chiar si aceeasi poveste, pentru fiecare dintre noi este diferita, pentru ca o privim prin prisma povestii noastre. Tot ce exista in jurul nostru percepem in functie de experienta anterioara. Si atunci care este adevarul? Unde este realitatea? In noi. Acolo vor fi si raspunsurile.

Mi-am pierdut interesul pe undeva pe sub un birou. Am uitat la care birou eram cand l-am pierdut, asa ca tre’ sa imi iau unul nou. Si interes, si birou. M-am mai scarbit putin de patria-muma si de conlocuitori. Sau or fi conloctiitori mai degraba. Locuitorii s-au cam carat din patria-muma. S-au sictirit si ei. Schimbi un cacat pe alt cacat. Reinventeaza-te asta, stii? Te faci din cacat incovrigat, cacat bat. Tot un cacat. Vorba unui intelept: “pulapizdaflocimuiegaozzz” sper ca am tinut bine minte. Am o problema cu retinutul citatelor. Esential e ca retin ideea. Asa am facut si in facultate. Pe care am facut-o ca altfel nu poti sa fii destept. Daca n-ai facultate esti prost, bah! Lasa, bine ca-s destepti aia care au facultate! Da’ stai, ca acu’ s-au prins unii ca tot prostu’ face facultate si acu’ tre’ sa ai si master. Ca prostii n-au cum sa faca master, nuuuuuu! Clar! Si uite asa, usor, usor, o sa ajungem o tara de doctoranzi. Ca si-asa acum doctoratul se termina in 2-3 ani. ...

Sa apari pe nepusa-masa in lumea mea Sa ma scoti din ea Sa ma duci in a ta Sa fie cel mai frumos slefuit diamant Sa ai buze de rubin si ochi de smarald, De onix sau de peruzea Si pielea sa-ti fie matase si catifea Sa umblam creanga-mpreuna prin cinci continente Sa ne iubim toata ziua cu miscari lente Sa ne hranim amandoi din momente Sa nu mai am nevoie de nimic langa tine Sa n-am nici macar carente de vitamine Sa impartim aceleasi visuri si sentimente Sa ne-aruncam tot timpul priviri inocente Sa ne plimbam de mana noaptea sub stele Sa imi spui ca oricum io-s mai frumoasa ca ele Eu sa rad ca proasta si sa-ti trimit bezele Sa ne bucuram amandoi de lucruri marunte Sa apuci sa-mi vezi toate firele carunte Sa-mi prinzi in par ghiocei, toporasi, viorele Sa fie ca-n basme sau ca-n visele mele.

Hraneste-mi iluziile asa cum numai tu stii. Invata-ma din nou sa ma mint, sa te mint... Invata-mi primele sapte fete si numare-mi-le pe restul. O sa adormi? Nu sunt oite. Iubeste-mi piticii si apoi alunga-i usor, fara sa isi dea seama nici ei. Nu la fel faci si cu mine? Imi sufli in flacari in loc sa ma ungi cu cuburi de gheata. Ma voi prelinge eu peste sufletul tau pana ce nu va mai fi ramas nimic. Nimic din mine, nimic din tine pentru mine. Asculta-mi spoaptele, tipete de buha speriata in noapte. Ti le tip in fata de parca nu m-ai auzi. Stiu... stiu ca tu ma auzi... doar ca nu sunt obisnuita cu asta. Nici sa aud nu mai stiu. Am uitat... mai tipa si tu din cand in cand. Vreau sa iti vibrez glasul printre degete. Tine-ma in causul pieptului, ca de palme sunt satula! Macar o perioada... strange-ma de maini si nu-mi mai da drumul sa fug. Lasa-ma sa zbor, dar zbori si tu pe langa mine... cu mine... pentru mine... din mine. Saruta-ma.

Ultima dată când am iubit. Când am iubit cu adevărat. Iubirea aia naiva, dăruita, totala... proastă. L-am ales pentru că m-a atras privirea lui. L-am vrut doar pentru mine. L-am avut... doar pentru mine? Nu. Nu doar pentru mine. Cu toate că nu am ştiut. Săptămâna oarbă, la mine a durat 8 ani. 8 ani în care am fost fericită. 8 ani de distracţii, pasiune, sacrificii, împliniri... poate mai puţine împliniri daca mă uit in spate. Dar atunci îmi erau de ajuns. Nu am căutat niciodată... încrederea era deplină. Băgam mâna în foc pentru el. Şi din punctul meu de vedere, 8 ani a fost doar al meu. Dap. Dar a venit şi momentul. Momentul când am simţit ceva ce nu mai simţisem de ani de zile. Un sentiment pe care l-am recunoscut imediat. O premoniţie. De fiecare dată când am iubit, înainte de despărţire, mă copleşea sentimentul ăsta, venit... el ştie de unde. L-am alungat cu un strigăt “Tu ce cauţi aici?!?” şi cu negarea iminentă. Sunt nebună. Am luat-o razna. Nu s-a schimbat nimic. Ce-i cu ...

Luni dimineata, ploua, frig, el a plecat devreme de langa mine si mi-a lasat patul sa se raceasca. Mi-am tras plapuma mai bine in jurul meu... dupa ce toata noaptea am scos cate un picior din ea... ce mult mi-a placut noaptea asta... cum m-a tinut in brate cu indarjire aproape... oricum ma foiam eu, tot ma strangea langa el. Aproape sufocant. Cald. Tandru. Sincer. Poate chiar involuntar. Pielea lui fierbinte lipita de a mea mi-a odihnit trupul. Si apoi alarma. Mi-a sarutat umarul, obrajii, buzele... m-a mai strans odata in brate. Caldura ramane amagitoare cateva minute si apoi... frigul. Somn agitat, usor nervos, stiind ca urmeaza sa sune inca odata si pentru mine. Si urla. (Taaaaci!) si incepe ritualul de dimineata. Mai devreme cu o ora... de ce? Programare la dentist. Si acum stau cu falca amortita si nu am niciun chef de munca. Vreau inapoi in pat. Vreau inapoi in bratele lui. Acolo era cald... Daca as fi fost pisica, azi-noapte as fi tors...

Las lacrimile sa imi curga in voie pe obraji. Ma curata de prea multele adunate cu atata grija in mine. Nu, nu sunt trista. Mai dau jos un strat. Atata tot. Imprumut sentimente si le transform in mine. In ce vreau eu. Sau in ce as vrea sa fie. Castelul se inalta mai sus si mai sus si cartile nu sunt lipite intre ele. Am obosit. Si am atat de multa energie neconsumata... unde sa mi-o urlu? M-am plictisit. Ce altceva mai e de facut? Provoaca-ma! Invata-ma! Distreaza-ma! Fa ceva original. Spunce-mi ce nu mi-a zis nimeni pana acum. Arata-mi ce nu am vazut niciodata. Hai sa fugim... unde? Intotdeauna altundeva. De acord?              De ce?

Pentru ca am nesabuinta de a crede ca in mine, fara artificii si falsitati, exista ceva ce poate fi iubit. Am pretentia sa fiu vazuta asa cum sunt si apreciata. Inclusiv pentru faptul ca ma arat asa cum sunt. In impertinenta mea, cer admiratie neconditionata. Cred in mine? Uneori. Sau si atunci doar ma mint. Dar ma mint frumos :P si atunci cred. Poate nu am de ce. Si poate ca am. Posibilitatile sunt intotdeauna infinite. Poate merit. Poate nu. Nu conteaza ce. Orice. La orice te-ai gandi, raspunsul e acelasi. Ce vreau? Ce mai conteaza? Cui ii pasa? Nici macar mie.              Pentru cine? Pentru mine? Probabil… cu toate ca nu sunt sigura. Pentru el? Nu. Care el? Pentru ea. Da. Cu siguranta pentru ea. Da, pentru tine. Dar pe tine nu te-am intrebat niciodata ce vrei. Ce vrei pentru mine? Daca ai avea de ales intre a fi eu si a ma integra nemaifiind eu, ce ai alege? Ce ti-ai dori sa fi fost? Sau te-am mai intrebat? Si te intr...

Hai sa dansam impreuna! – inceputul emotiilor cu cosuri pe frunte si cu ochii mari si inocenti (privirea tampa de vitica). De ce nu m-ai lasat aici? Sau mai bine separat… pana ce privirile ni se vor intalni surprinse ca s-au intalnit. – evolutia emotiilor ceva mai calculate, ceva mai retinute, de teama unui esec? Masca: privire fulgeratoare, sfredelitoare intr-o secunda, rasul jovial – de gheata (poti sa o topesti?), sanii stransi in sutienul push-up – impertinent respira deasupra decolteului generos. Lipeste-te de mine! Imi urla in mine dorinta. Mi-ai ucis materia cenusie si mi-ai lasat-o pe aia roz! Priveste-ma cum dansez! Nimeni nu danseaza mai bine ca mine. Asa ca poti sa ma privesti. Nu mi-a mai ramas decat dansul. Dansez de una singura. Nu mai stiu sa ma las condusa. Nu vreau sa conduc. Nu-mi deranja ritmul cu ritmul tau. Taci si priveste-ma! Privirea? Aroganta. O retarda dansand dumnezeieste. A inceput sa iti placa ce vezi? Ha! N-ai vazut bine… ia mai uite-te odata! Pr...

As fi vrut sa cred ca macar o data in viata mea am facut un barbat sa se indragosteasca. Sa ma iubeasca. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la inceput. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la sfarsit. Mi-ar fi placut sa cred ca i-am dat viata peste cap cel putin la fel de mult cat mi-a dat-o el mie. Mi-ar fi placut sa cred ca eu am fost marea lui iubire… aia pe care orice barbat o tine minte toata viata si dupa care isi compara toate femeile care ii apar in cale. Mi-ar fi placut sa fie atat de zdruncinat de lipsa mea, incat sa nu mai poata sa se gandeasca la alta. Mi-ar fi placut sa se fi intors in genunchi si rastignit, nu mai in gluma mai in serios… tatonand terenul. Mi-ar fi placut sa ma indragostesc. Nu mai pot. Asa cum ei se prefac la inceput, cel mai imbecil joc pe care l-am invatat vreodata, asa ma prefac si eu ca ii cred. Cateodata… nu tot timpul. La ce ma ajuta? Mai conteaza? Tu te prefaci ca esti mort dupa mine, eu ma prefac la randul meu ca te-am crezut. Ce imbecil...

S-a indragostit de mine pentru ca ma vedea rea. S-a indragostit de mine pentru ca ma vedea de piatra. Imi vedea o frumusete rece, stelara, intangibila. Imi vedea hotararea, determinarea si ambitia. Vedea doar ce vroia sa vada. Vedea si ce nu era acolo. Vedea si inchidea ochii la ce nu ar fi vrut sa vada. Isi repeta singur ca i s-a parut. A insistat sa ma cunoasca. Fascinat, s-a apropiat de mine si m-a intrebat cel mai stupid lucru posibil: “Vii des pe aici?”, iar eu i-am dat cel mai stupid raspuns posibil: “Esti sigur ca vrei sa stii?”… … 9 ore mi-a vorbit despre el. 9 ore i-am vorbit despre el. Dupa 9 ore avea impresia ca stie totul despre mine. S-a lipit de mine si mi-a simtit caldura trupului. Atunci s-a trezit. Socat ca nu a dat peste un trup de marmura , a inceput sa se indeparteze. Hei, unde fugi? Tu chiar credeai ca sunt statuie? Statuile nu vorbesc, sa stii… …Statuile nu plang.

Sa ma fut in idealul filmelor americane si sa-mi bag pula (da, aia pe care nu o am! Ce te fute grija de cate puli pot eu sa fac rost?!?) in basmele care mi-au fost bagate pe gat cand eram mica! De ce pula mea trebuie sa am eu principii si asteptari de la viata si idealuri imposibile? Nu inteleg cat de proasta pot sa fiu cand pun botu’ la toate cacaturie care mi se vand total aiurea. De ce a trebuit sa cred vreodata in "iubire"? Si ce pula mea mai e si "iubirea" asta? M-am saturat sa pretind! Nu, iubirea nu exista. Nu aia care ni se baga pe gat zilnic doar ca sa mai platim un bilet la film sau sa mai cumparam nu stiu ce marca de ciocolata. "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Ne mint cu nerusinare! Ok, basme… dar nu ne-a spus nimeni niciodata sa nu indraznim sa speram vreodata in asa ceva, ca o sa o luam dracului razna cu totii! Cum pula mea sa mai cred, cand stiu in ce lume traim? – "Nu e asa ca ma iubesti?" – "Nu!". N...

Se spune ca libertatea este cel mai de pret lucru. Se presupune ca toti ne luptam pentru libertate . Da, dar nu orice fel de libertate! Nu! Renuntam la ea cu prima ocazie care ni se arata. Ba mai mult, cautam sa renuntam cat mai repede la ea. Nu ne place sa fim absolut liberi. De ce? Pentru ca a fi in totalitate liber inseamna a fi in totalitate singur. Si singurateatea nu e buna. E depresiva. Atunci care este solutia? O altfel de inchisoare. Inchisoarea emotionala. Nu iti mai sunt “interzise” anumite practici din motive morale sau legale (motive pe care, sa fim sinceri, nu le mai ia multa lume in seama) ci din motive de santaj emotional . Te simti bine la mine in inchisoare? Vrei sa ramai inchis? Joaca dupa regulile mele! Le-ai incalcat, ti-am redat liberatea! LIBERATEA!!! De ce ar fi asta un lucru atat de rau? Nu te amenint cu violenta , nu te amenint cu inchisoarea, practic nu te amenint cu nimic rau. Iti ofer lucrul pentru care toata omenirea se lupta: libertatea! O vrei? Ia-o....

Savurez tot ce imi da viata cu o pofta nesatioasa. Nu vreau sa schimb nimic. Savurez exact asa cum mi se da. Imi place sa primesc cadouri si viata mi-a facut multe cadouri in ultimul timp. De la satisfactia lucrului terminat la surpriza noului, de la febra calatoriilor la relaxarea gasita acasa, de la hranirea orgoliului la placerea senzuala, pe toate mi le-am dorit si le-am avut. Atunci ce imi lipseste? Am eu grija sa am  tot timpul o noua dorinta de indeplinit. Si totusi… ce isi doresc femeile? Pe cineva care sa le iubeasca. Sa le adore. Sa le faca poftele si sa le suporte nazurile. Unele vor sa fie dominate, calcate in picioare, supuse. Altele vor sa domine, sa calce in picioare, sa supuna. Altele vor masina, vila si piscina, tzoale de firma si intretinere la cele mai scumpe saloane de infrumusetare. Si mai exista o categorie… cele care vor echilibru. Cu astea ti-ai prins urechile! Cu primele e simplu. Poti afla exact ce vor. Echilibru inseamna o permanenta schimbare...