Roz

Hai sa dansam impreuna! – inceputul emotiilor cu cosuri pe frunte si cu ochii mari si inocenti (privirea tampa de vitica). De ce nu m-ai lasat aici?

Sau mai bine separat… pana ce privirile ni se vor intalni surprinse ca s-au intalnit. – evolutia emotiilor ceva mai calculate, ceva mai retinute, de teama unui esec? Masca: privire fulgeratoare, sfredelitoare intr-o secunda, rasul jovial – de gheata (poti sa o topesti?), sanii stransi in sutienul push-up – impertinent respira deasupra decolteului generos. Lipeste-te de mine! Imi urla in mine dorinta. Mi-ai ucis materia cenusie si mi-ai lasat-o pe aia roz!

Priveste-ma cum dansez! Nimeni nu danseaza mai bine ca mine. Asa ca poti sa ma privesti. Nu mi-a mai ramas decat dansul. Dansez de una singura. Nu mai stiu sa ma las condusa. Nu vreau sa conduc. Nu-mi deranja ritmul cu ritmul tau. Taci si priveste-ma! Privirea? Aroganta. O retarda dansand dumnezeieste. A inceput sa iti placa ce vezi? Ha! N-ai vazut bine… ia mai uite-te odata! Prinr-o miscare brutala a capului imi dau parul pe spate, dezvaluind cicatricea. Mare. Imensa. Roz.