Cantece de leagan

    Cu cât ai impresia că vezi mai mult, cu atât vezi mai puțin. Lanțul iluziilor se leagă verigă cu verigă până te înfășoară ca un cocon, zid aparent impenetrabil. Îți spui că este doar o armură, menită să te apere de săgețile și de gloanțele care șuieră bezmetice în jurul tău. Îți tragi coiful mai bine peste ochi și pășești în siguranță drept înainte cu ochii inchiși sub greutatea zalelor. Oricum, atâta timp cât habar nu ai că sub tine hăul se cască din ce în ce mai adânc, vei merge prin aer ca în desenele animate cu Wile E. Coyote și The Road Runner. Beep-beep! Răbdarea nu a fost niciodată punctul meu forte. De prea multe ori, nici inteligența. M-a salvat intuiția. Bulanul. Uneori, sufletul. Alteori, lipsa lui. Mai pleacă în vacanță. Câteodată simt nevoia să îi dau shut down. Ca acum. Am scos din șifonier lesele de diferite lungimi și cravașa. Un singur animal de companie nu îmi mai ajunge. Surogatele sunt întotdeauna mai eficiente în diverse combinații. Metamorfoza a încep

Sportul national Vaicareala! Vai, ce victima sunt! Numai EU sunt in situatia asta! Sau poate mai sunt si altii, dar nu in halul in care sunt EU!  Medicii se simt total indreptatiti sa ceara spaga, pentru ca vai, ei fac ore suplimentare si lucreaza in conditii de stres si au deadline-uri foarte stranse! Ca ei nu pot sa iasa la o "tigare" (pe bune, am citit in ceva publicatie un interviu si scria "tigare"! Cu e!) pana vine nush ce rezultat, ca habar n-am la ce meserii se referea domnul medic. Ei ar trebui sa aiba salarii foarte mari, pentru ca de jobul lor depind vieti omenesti. Hai sa ne gandim cine ar mai fi in situatia asta. Soferii profesionisti. Aia care conduc trolee si autobuze si tramvaie si microbuze si autocare. Medicul Florin Chirculescu, specialist in chirurgia toracica, a dat un interviu in care a declarat ca "Macar trebuie sa aiba linistea ca sa se gandeasca la plamanii tai sau la cordul tau cand te opereaza. Ca daca el se gandeste ca nu are

Astazi am dat intamplator peste un articol  care povestea despre un posesor de BMW exasperat de un biciclist care tocmai aruncase gunoiul la baza unui stalp de pe strada. Nimic anormal, nu? Daca ii pui posesorului de BMW un lant de aur la mana si o burta remarcabila, situatia se modifica. Brusc, nu mai e o situatie normala. De ce? De ce nu ni se pare (unora) normal ca un cocalar sa vrea sa traiasca intr-un oras curat? Pentru ca toti, dar absolut toti suntem victimele ideilor preconcepute. Am citit articolul si am zambit. Ne arata cat suntem de dispusi sa punem etichete aiurea. Apoi am inceput sa citesc si comentariile. Am inceput sa ametesc. Fiecare are cate o poveste despre cum a fost salvat de un cocalar/tigan/maghiar. Altii declara cu tarie ca nu are cum sa reactioneze asa un posesor de BMW. Ever! Clar! Serios??? De unde pana unde? De cand bunul simt este conditionat de IQ? Sau nu a vazut nimeni niciodata un prost cu bun simt sau inima larga? De cand bunul simt este conditi

Imi dau seama ca nu iti spun destul de des cat esti de frumoasa. Tu, suflete, radiezi iubire chiar si in momentele tale cele mai adanci de tristete. Nu stiu cum sa iti spun cat de mult te iubesc. Tu trebuie sa stii! Chiar si atunci cand te fac sa suferi. Iarta-ma. Incerc sa fiu mai buna, mai blanda, mai ca tine. Uneori (de prea multe ori) uit si imi descarc pe tine nervi acumulati in alte parti. Parca mi se pune un val pe creier si nu mai pot sa gandesc. Dar tu sa stii ca eu te iubesc! Ti-am spus ca esti perfecta si nu m-ai crezut. Mama mea este perfecta! Mama, crede-ma, esti perfecta cu toate imperfectiunile tale care te intregesc. Mi-ai fost intotdeauna cea mai buna prietena. Stiu ca esti acolo pentru mine indiferent ce am eu nevoie. Imi esti trambulina, perna, plapuma, leagan, chiar si sac de box esti dispusa sa imi fii. Imi dai siguranta in mine. Siguranta sa ma arunc in orice, ca stiu ca tu vei fi acolo, langa mine, indiferent ce se intampla. Te invinuiesti pentru toate nea

Acum o luna vorbeam de prejudecati. De normalitate si cine o stabileste sau o impune. Am uitat sa amintesc si de ipocrizie. Mihaela Radulescu a scris pe blogul ei. Si-a exprimat opinia in public. Si publicul a inceput sa urle. Mihaela Radulescu isi impune opinia ei despre normalitate incercand sa ingradeasca opinia altora despre normailtate. Incerc sa trec peste amalgamul pe care cu buna stiinta l-a facut acolo. Draga Mihaela, ai dreptul sa iti cresti copilul cum crezi tu de cuviinta, asa cum fiecare are acelasi drept. Ai dreptul sa faci din el un OM, asa cum ai dreptul sa faci din el un meltean. E fix alegerea ta! Dar nu impune si altora cum sa o faca! Te-ai trezit tu ca nu e normal sa vezi pe strada doi barbati sarutandu-se. Eu cred ca nu e “normal” sa vad pe strada doua (sau mai multe) persoane luandu-si limba-n gura. Indiferent de sex sau preferinte. Nu cred ca este “normal” sa expui un copil la asemenea scene. Americanul are o vorba pentru situatiile astea. El zice “ge

În seara asta am fost la Romeo și Julieta la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Un spectacol care se vrea musical pop-rock. Un musical pop (și când spun pop mă gândesc la muzica ușoară românească din anii 80) cu influențe de operetă este ce a ieșit în seara asta. Și asta o spun cu indulgență. Țin să precizez că nu am văzut distribuția cu Jorge, ci pe cea cu Lucian Ionescu în rolul lui Romeo. Din ce am citit pe ici, pe colo, cea cu Jorge a avut un succes nebun. Poate o avea si spectacolul din seara asta, dar eu nu am mai rezistat până la final să văd reacțiile. Ce pot să spun cu siguranță este că singura voce de musical din seara asta a fost a lui Adrian Nour (Benvolio), iar singura voce de operetă a fost a lui Orest Pîslariu Ranghilof (Capulet tatăl). Restul ori erau răciți, ori au avut o seară proastă. Sper. Că mie mi se pare o idee foarte proastă să combini în același spectacol musicalul cu opereta este doar o părere și ține doar de gust. Dar că singurii care au ș

Judecam. Judec. Nu imi place ca judec, asa ca ma judec. Daca doar as judeca, asa, la modul general, adica sa-mi folosesc judecata, n-ar fi rau. Dar ii judec pe altii. Judec actiuni, idei, oameni, bucati de oameni. Primul instinct e sa ii judec. A zis o tampenie = e un prost. De parca mie nu imi iese niciodata niciun porumbel. Ii face copilul scene in public = parinte idiot care nu ar trebui sa aiba voie sa se reproduca. Nu stiu nimic nici despre parinte, nici despre copil. Isi face selfie-uri = narcisist/a. A tuguiat si buzele in poza = pitzipoanca (aici s-ar putea sa am dreptate, dar cine sunt eu sa judec alegerea unui om de a fi pitzi?). Si lista poate continua. In momentul in care cineva iese din tipare, face ceva neobisnuit, isi schimba modul de viata, gandirea, orice, se spune ca a luat-o razna. A luat-o razna cu tigarile/bautura/ femeile/barbatii/religia/iesitul in oras sau orice altceva se schimba radical. Evident, niciun exces nu este recomandat. Dar cine decide care este