Tabiet
Ma urc in masina. Nu am mai stat de prea multa vreme pe bancheta din spate. Nu e genul meu. Eu sunt cea care tine soferul treaz… sau de vorba… sau ii tine de urat… spune-i cum vrei. Si totusi, ce-ar fi daca de data asta as sta intinsa pe bancheta din spate? Aproximativ 280 de km de studiat degetele de la picioare si ascultat aberatiile celui care mi-a luat, cu curaj, locul din dreapta soferului. Hmm… liniste… "Auzi? Fa-te si tu util si pune o muzica ceva." Nightwish . Proasta alegere. Si totusi parca stau mai comod intinsa pe bancheta. Nu vad nimic in jur. O mana care imi mangaie absenta fruntea. Calcaiele relaxate pe spatarul banchetei. Degetele de la picioare lipite de geam si printre ele cate o raza de soare. Imi dau brusc seama ca nu pot sa urmaresc ZZZ-urile de pe sosea. Ma linistesc repede. Alea sunt in drumul spre munte. Inchid ochii. Nu, nu o sa dorm la noapte. Si poate nici urmatoarea… Simt mirosul de sare, de scoici si de peste in putrefactie . Suntem aproape