Va doare la basca, baaaaaaaah!!!
As fi vrut sa cred ca macar o data in viata mea am facut un barbat sa se indragosteasca. Sa ma iubeasca. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la inceput. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la sfarsit. Mi-ar fi placut sa cred ca i-am dat viata peste cap cel putin la fel de mult cat mi-a dat-o el mie. Mi-ar fi placut sa cred ca eu am fost marea lui iubire… aia pe care orice barbat o tine minte toata viata si dupa care isi compara toate femeile care ii apar in cale. Mi-ar fi placut sa fie atat de zdruncinat de lipsa mea, incat sa nu mai poata sa se gandeasca la alta. Mi-ar fi placut sa se fi intors in genunchi si rastignit, nu mai in gluma mai in serios… tatonand terenul. Mi-ar fi placut sa ma indragostesc. Nu mai pot. Asa cum ei se prefac la inceput, cel mai imbecil joc pe care l-am invatat vreodata, asa ma prefac si eu ca ii cred. Cateodata… nu tot timpul. La ce ma ajuta? Mai conteaza? Tu te prefaci ca esti mort dupa mine, eu ma prefac la randul meu ca te-am crezut. Ce imbecil...