Păpușa oarbă
Îmi șuieră gloanțe pe lângă creier. Sunt ele oarbe sau sunt eu? Ți-am dat ție toată puterea. Ochii mei. Urechile mele. Pielea mea. Ți-am donat deja toate organele. Timpul nu mai are sens. Nu mai are măsură. Toate ceasurile sunt în urmă. Noi doi am călătorit în viitor din prima zi. În povești. În vise. În proiecții statuare. M-ai străpuns în adâncuri atât de ușor. Mi-ai arătat perla din mine. Mi-ai arătat perla din tine. Sinapsele noastre au format noduri comune. Am căzut. Moale. În căușul palmelor tale.