Cantece de leagan

    Cu cât ai impresia că vezi mai mult, cu atât vezi mai puțin. Lanțul iluziilor se leagă verigă cu verigă până te înfășoară ca un cocon, zid aparent impenetrabil. Îți spui că este doar o armură, menită să te apere de săgețile și de gloanțele care șuieră bezmetice în jurul tău. Îți tragi coiful mai bine peste ochi și pășești în siguranță drept înainte cu ochii inchiși sub greutatea zalelor. Oricum, atâta timp cât habar nu ai că sub tine hăul se cască din ce în ce mai adânc, vei merge prin aer ca în desenele animate cu Wile E. Coyote și The Road Runner. Beep-beep! Răbdarea nu a fost niciodată punctul meu forte. De prea multe ori, nici inteligența. M-a salvat intuiția. Bulanul. Uneori, sufletul. Alteori, lipsa lui. Mai pleacă în vacanță. Câteodată simt nevoia să îi dau shut down. Ca acum. Am scos din șifonier lesele de diferite lungimi și cravașa. Un singur animal de companie nu îmi mai ajunge. Surogatele sunt întotdeauna mai eficiente în diverse combinații. Metamorfoz...

Hraneste-mi iluziile asa cum numai tu stii. Invata-ma din nou sa ma mint, sa te mint... Invata-mi primele sapte fete si numare-mi-le pe restul. O sa adormi? Nu sunt oite. Iubeste-mi piticii si apoi alunga-i usor, fara sa isi dea seama nici ei. Nu la fel faci si cu mine? Imi sufli in flacari in loc sa ma ungi cu cuburi de gheata. Ma voi prelinge eu peste sufletul tau pana ce nu va mai fi ramas nimic. Nimic din mine, nimic din tine pentru mine. Asculta-mi spoaptele, tipete de buha speriata in noapte. Ti le tip in fata de parca nu m-ai auzi. Stiu... stiu ca tu ma auzi... doar ca nu sunt obisnuita cu asta. Nici sa aud nu mai stiu. Am uitat... mai tipa si tu din cand in cand. Vreau sa iti vibrez glasul printre degete. Tine-ma in causul pieptului, ca de palme sunt satula! Macar o perioada... strange-ma de maini si nu-mi mai da drumul sa fug. Lasa-ma sa zbor, dar zbori si tu pe langa mine... cu mine... pentru mine... din mine. Saruta-ma.