Cantece de leagan

Astazi am dat intamplator peste un articol  care povestea despre un posesor de BMW exasperat de un biciclist care tocmai aruncase gunoiul la baza unui stalp de pe strada. Nimic anormal, nu? Daca ii pui posesorului de BMW un lant de aur la mana si o burta remarcabila, situatia se modifica. Brusc, nu mai e o situatie normala. De ce? De ce nu ni se pare (unora) normal ca un cocalar sa vrea sa traiasca intr-un oras curat? Pentru ca toti, dar absolut toti suntem victimele ideilor preconcepute. Am citit articolul si am zambit. Ne arata cat suntem de dispusi sa punem etichete aiurea. Apoi am inceput sa citesc si comentariile. Am inceput sa ametesc. Fiecare are cate o poveste despre cum a fost salvat de un cocalar/tigan/maghiar. Altii declara cu tarie ca nu are cum sa reactioneze asa un posesor de BMW. Ever! Clar! Serios??? De unde pana unde? De cand bunul simt este conditionat de IQ? Sau nu a vazut nimeni niciodata un prost cu bun simt sau inima larga? De cand bunul simt este con...

Judecam. Judec. Nu imi place ca judec, asa ca ma judec. Daca doar as judeca, asa, la modul general, adica sa-mi folosesc judecata, n-ar fi rau. Dar ii judec pe altii. Judec actiuni, idei, oameni, bucati de oameni. Primul instinct e sa ii judec. A zis o tampenie = e un prost. De parca mie nu imi iese niciodata niciun porumbel. Ii face copilul scene in public = parinte idiot care nu ar trebui sa aiba voie sa se reproduca. Nu stiu nimic nici despre parinte, nici despre copil. Isi face selfie-uri = narcisist/a. A tuguiat si buzele in poza = pitzipoanca (aici s-ar putea sa am dreptate, dar cine sunt eu sa judec alegerea unui om de a fi pitzi?). Si lista poate continua. In momentul in care cineva iese din tipare, face ceva neobisnuit, isi schimba modul de viata, gandirea, orice, se spune ca a luat-o razna. A luat-o razna cu tigarile/bautura/ femeile/barbatii/religia/iesitul in oras sau orice altceva se schimba radical. Evident, niciun exces nu este recomandat. Dar cine decide care este...