Cantece de leagan

De nisip pe picioare, de sare in par, de valuri in urechi, de turcoaz. De mirosul imprastiat de briza, de fosnetul frunzelor de smochin, de palaria cu boruri imense, de marmura itita din mare. De livezile cu maslini, de viile cu ciorchini pictati de Monet, de sate de pescari, de caracatita bronzata. De plimbari pe stanci deasupra marii, de pietricele albe si rotunde inghitind un cargobot, de nisipul negru, de nisipul rosu, de soparla care se plimba si ea pe cararea dinspre nisipul rosu. De stradutele inguste si intortocheate, de casele albe, de vaporas, de stele cazatoare. Mai tine-ma putin in brate!

Mi-am pierdut interesul pe undeva pe sub un birou. Am uitat la care birou eram cand l-am pierdut, asa ca tre’ sa imi iau unul nou. Si interes, si birou. M-am mai scarbit putin de patria-muma si de conlocuitori. Sau or fi conloctiitori mai degraba. Locuitorii s-au cam carat din patria-muma. S-au sictirit si ei. Schimbi un cacat pe alt cacat. Reinventeaza-te asta, stii? Te faci din cacat incovrigat, cacat bat. Tot un cacat. Vorba unui intelept: “pulapizdaflocimuiegaozzz” sper ca am tinut bine minte. Am o problema cu retinutul citatelor. Esential e ca retin ideea. Asa am facut si in facultate. Pe care am facut-o ca altfel nu poti sa fii destept. Daca n-ai facultate esti prost, bah! Lasa, bine ca-s destepti aia care au facultate! Da’ stai, ca acu’ s-au prins unii ca tot prostu’ face facultate si acu’ tre’ sa ai si master. Ca prostii n-au cum sa faca master, nuuuuuu! Clar! Si uite asa, usor, usor, o sa ajungem o tara de doctoranzi. Ca si-asa acum doctoratul se termina in 2-3 ani. ...

Am fost la Viena! Unde am vazut oameni urcand pe cladiri  si coborand de pe ele disciplinati. M-au alergat in prima zi ca pe hotii de cai. Repede, repede, sa ajungem si la museumsquarter si la   parlament  si la Rathaus (unde incepuse targul de Craciun si am baut o canutsssa de vin fiert la 3 euro :| plus 2 euro canutsssa, ca era dragutsssa si n-am mai dus-o inapoi)  si la Michaelerplaz  si daca tot am ajuns acolo, facem o poza si la Michaelerkirche  si in fata la Hofburg pozam calutii, ca la ora aia nu mai aveai ce altceva sa mai pozezi :)))  si in aceeasi zi (adica seara) am ajuns si la Stephan’s Dom. Cand am auzit ca a doua zi vor sa o ia de la capat, cu trezire la 7 dimineata, sa fim la Schonbrunn la 9, am anuntat despartirea de grup. Pai ce, eu vreau sa merg la Zoo! Ah, nuuu, noi nu mergem la zoo, ca mie si-asa nu imi plac animalele. Ummmm ok! Eu vreau la zoo! Asa ca a doua zi, eu si perechiul meu ne-am trezit pe la 9 si ceva, ne-am dus ...

Romantismul unei invitatii la “un suc pe malul lacului Razim”, a declansat o intreaga aventura de weekend. Am pornit de la doua optiuni: Lunca sau Portita. La Portita ar fi fost mai frumos, dar nu mai aveau locuri. Urma sa plecam la Lunca sambata dimineata si, daca gasim o camera cu doua paturi, putem ramane peste noapte. El s-a ocupat, foarte meticulos, de tot. A cautat cazari pe net, a facut rost de numere de telefon, a sunat, a facut rezervarile de rigoare, a facut rost de harta, a piratat un GPS, a facut plinul la Logan si iata-ne plecati. Nu voia sa o luam pe autostrada, ca e mai frumos celalalt drum… ok, cum vrei tu, tu esti soferul. In Colentina si-a dat seama ca e prea aglomerat si ca o sa facem mai mult de o ora pana trecem de Europa, asa ca a virat brusc la dreapta si am pornit spre autostrada. Asta a fost inceputul dejucarilor planurilor lui. Pe autostrada am fost informata de existenta unui concurs de barci in Constanta. Asta insemna, in traducere libera, o aglomerati...

Vreau sa alerg. Mintea imi alearga, sufletul imi alearga, picioarele stau… Nu, nu vreau sa alerg. Vreau sa fug. Sa fug de tine, sa nu ma mai vezi, sa nu te mai vad. Vreau sa fug de langa tine pana uit ca ai existat vreodata. Nu, nu vreau sa te uit. Nu vreau sa mai uit inca odata si inca odata si inca odata… nu vreau sa uit iar sa ma iubesc. Imi aduc aminte cat de fericita am fost cand m-am regasit… am stat si mi-am admirat sufletul intins pe stanci de marmura de Aliki, picurand strop cu strop din Egee. Am stat la povesti ore intregi si tot raul din lume disparuse. De ce m-am plictisit? De ce niciodata nu imi este deajuns fericirea? De ce vreau sa o impart? Acum iar nu mai vreau sa o mai impart cu nimeni. Nici macar cu tine… pentru ca defapt nu, nu vreau sa o impart. Vreau sa imi fie furata. Furata putin cate putin si schimbata cu alta pe nevazute. Fura-mi fericirea mea si da-mi-o pe a ta. Niciodata nimic nu mai este asa cum a fost. M-am trezit azi si m-am intrebat daca ar tre...