Cantece de leagan

Imi dau seama ca nu iti spun destul de des cat esti de frumoasa. Tu, suflete, radiezi iubire chiar si in momentele tale cele mai adanci de tristete. Nu stiu cum sa iti spun cat de mult te iubesc. Tu trebuie sa stii! Chiar si atunci cand te fac sa suferi. Iarta-ma. Incerc sa fiu mai buna, mai blanda, mai ca tine. Uneori (de prea multe ori) uit si imi descarc pe tine nervi acumulati in alte parti. Parca mi se pune un val pe creier si nu mai pot sa gandesc. Dar tu sa stii ca eu te iubesc! Ti-am spus ca esti perfecta si nu m-ai crezut. Mama mea este perfecta! Mama, crede-ma, esti perfecta cu toate imperfectiunile tale care te intregesc. Mi-ai fost intotdeauna cea mai buna prietena. Stiu ca esti acolo pentru mine indiferent ce am eu nevoie. Imi esti trambulina, perna, plapuma, leagan, chiar si sac de box esti dispusa sa imi fii. Imi dai siguranta in mine. Siguranta sa ma arunc in orice, ca stiu ca tu vei fi acolo, langa mine, indiferent ce se intampla. Te invinuiesti pentru toate nea...

Azi e ziua mamei mele. Mama mea nu seamana cu nicio mama din lume. Este cea mai frumoasa fiinta, un inger blond cu ochii mari si albastri, o femeie care stie cum sa te mangaie din priviri, o femeie care stie cum sa zambeasca. Mama mea imi ia durerile cu mana la propriu. Nu stiu ce face cu ele, dar tare imi e ca le pastreaza undeva in ea… Mama mea mi-a fost, imi este si imi va fi intotdeauna cea mai buna prietena. Mama mea este acolo. Indiferent pentru ce. Ma prinde si ma arunca iar. (“Zboara, puiule, zboara!”) Mama mea ma cunoaste, ma intelege si ma iubeste asa cum sunt. Intotdeauna. Cu toate ca nu am fost o adolescenta cuminte (nici pe departe), ea m-a inteles si m-a sustinut. Cu toate ca nici acum nu mi-a venit minte la cap, ea ma intelege, ma sustine si ma iubeste. Primele prostii le-am invatat de la mama. Tot ea m-a invatat despre cinste, sinceritate si bunatate. De la ea am invatat sa iubesc. De la ea as vrea sa mai pot invata atatea… Pe mama mea o iubesc mai...