Cantece de leagan

M-am plans ca am prea multa energie… m-am plans ca n-am pe ce sa o consum. Am cerut si mi s-a dat! Exact ce am vrut, aia mi s-a dat! Am vrut sa petrec, sa ma distrez asa cum nu am mai facut-o de cativa ani. Am inceput de joi... Am vrut nopti albe la distractie si am dormit in trei zile si trei nopti, 7 ore adunate… ce de cifre magice :D Am vrut ore suplimentare la munca, sa fac rost de bani pentru Viena... dar tocmai in zilele astea cand am si petrecut??? Nu, nu ma plang. Asta am vrut... eu am vrut! Mi-e dor de blog. Mi-e dor de scris. Nu mai am timp. Acum am prins o fereastra intre proiecte si in loc sa imi dau scaunul pe spate si sa inchid ochii, eu tot cu ei in calculator stau. Ma dor, ma ustura, ii simt impaienjeniti, stiu ca le-ar prinde bine o pauza... stiu. O sa imi cada o unghie. Mi-e drag de ea. Nu vreau sa cada! Daca beau Nestea mai trebuie sa si mananc?             

Ma gandeam sa ma apuc sa scriu pe unde am fost, ce am mai facut, pe unde m-am mai plimbat. Am deschis Wordul si mi-am dat seama cat e de aberant. Sa fac un fel de jurnal de calatorii? Sau pur si simplu un jurnal? Penibil… Mai bine imi fac oracol on-line. Ma gandesc in fata documentului deschis cat este de penibila incercarea mea de a… de a ce? De a atrage atentia? Nu. O pot face mult mai eficient in RL si cu un feed-back mult mai puternic si mult mai interesant. De a gasi/intalni “persoane asemeni mie”? Bullshit! Numai tacaniti pe blogurile astea. De a schimba lumea? Nu am aspiratii atat de inalte. Sunt mult prea egocentrica. Si atunci de ce scriu pe blog? Pentru ca m-am plictisit. Alti plictisiti incearca sa isi alunge plictiseala citind platitudinile celorlalti plictisiti. Unii nu scriu din plictiseala. Unii chiar au talent la scris. Dar sunt foarte putini si scriu rar… logic! Altii incearca sa si-l dezvolte. Cu public. Altii nu au talent la scris si nu vor avea in vecii vecilo...