Cantece de leagan

M-am plans ca am prea multa energie… m-am plans ca n-am pe ce sa o consum. Am cerut si mi s-a dat! Exact ce am vrut, aia mi s-a dat! Am vrut sa petrec, sa ma distrez asa cum nu am mai facut-o de cativa ani. Am inceput de joi... Am vrut nopti albe la distractie si am dormit in trei zile si trei nopti, 7 ore adunate… ce de cifre magice :D Am vrut ore suplimentare la munca, sa fac rost de bani pentru Viena... dar tocmai in zilele astea cand am si petrecut??? Nu, nu ma plang. Asta am vrut... eu am vrut! Mi-e dor de blog. Mi-e dor de scris. Nu mai am timp. Acum am prins o fereastra intre proiecte si in loc sa imi dau scaunul pe spate si sa inchid ochii, eu tot cu ei in calculator stau. Ma dor, ma ustura, ii simt impaienjeniti, stiu ca le-ar prinde bine o pauza... stiu. O sa imi cada o unghie. Mi-e drag de ea. Nu vreau sa cada! Daca beau Nestea mai trebuie sa si mananc?             

Pentru ca am nesabuinta de a crede ca in mine, fara artificii si falsitati, exista ceva ce poate fi iubit. Am pretentia sa fiu vazuta asa cum sunt si apreciata. Inclusiv pentru faptul ca ma arat asa cum sunt. In impertinenta mea, cer admiratie neconditionata. Cred in mine? Uneori. Sau si atunci doar ma mint. Dar ma mint frumos :P si atunci cred. Poate nu am de ce. Si poate ca am. Posibilitatile sunt intotdeauna infinite. Poate merit. Poate nu. Nu conteaza ce. Orice. La orice te-ai gandi, raspunsul e acelasi. Ce vreau? Ce mai conteaza? Cui ii pasa? Nici macar mie.              Pentru cine? Pentru mine? Probabil… cu toate ca nu sunt sigura. Pentru el? Nu. Care el? Pentru ea. Da. Cu siguranta pentru ea. Da, pentru tine. Dar pe tine nu te-am intrebat niciodata ce vrei. Ce vrei pentru mine? Daca ai avea de ales intre a fi eu si a ma integra nemaifiind eu, ce ai alege? Ce ti-ai dori sa fi fost? Sau te-am mai intrebat? Si te intr...

Ma imbat cu propriile-mi lacrimi. Le beau cu nesat ca pe shoturi. In Grecia le zic sfinakia. Beau sfinakia din lacrimi de vodka. Ordinara bucurie a trairilor mele… exterioare? De cate ori te-am asteptat sa te imbeti cu mine? De cate ori te voi mai astepta ? Ma plictiseste plictiseala ta. Mai da-mi o sfinakia. B52, asa cum beam cu M. acum atat de multi ani, pe vremea cand eram impreuna, iresponsabile. Pamantul ma tine inca in picioare. Incerc sa imi infig picioarele in el. As vrea pana la glezne sa imi ingrop picioarele, sa nu se mai desprinda niciodata. Dar picioarele mele sunt mai intelepte decat mine. Nu ma asculta. Stau cuminti acolo, in asteptarea urmatoarei brize care sa le ridice usor… sau in asteptarea unui vant puternic si viril, care sa le smulga de-odata si sa le azvarle pana in al noualea cer. De ce sunteti incapatanate, picioare? Voi nu stiti ca de acolo, de sus, caderea este lunga? Dar ce frumos se vede pamantul de acolo…

Hai sa dansam impreuna! – inceputul emotiilor cu cosuri pe frunte si cu ochii mari si inocenti (privirea tampa de vitica). De ce nu m-ai lasat aici? Sau mai bine separat… pana ce privirile ni se vor intalni surprinse ca s-au intalnit. – evolutia emotiilor ceva mai calculate, ceva mai retinute, de teama unui esec? Masca: privire fulgeratoare, sfredelitoare intr-o secunda, rasul jovial – de gheata (poti sa o topesti?), sanii stransi in sutienul push-up – impertinent respira deasupra decolteului generos. Lipeste-te de mine! Imi urla in mine dorinta. Mi-ai ucis materia cenusie si mi-ai lasat-o pe aia roz! Priveste-ma cum dansez! Nimeni nu danseaza mai bine ca mine. Asa ca poti sa ma privesti. Nu mi-a mai ramas decat dansul. Dansez de una singura. Nu mai stiu sa ma las condusa. Nu vreau sa conduc. Nu-mi deranja ritmul cu ritmul tau. Taci si priveste-ma! Privirea? Aroganta. O retarda dansand dumnezeieste. A inceput sa iti placa ce vezi? Ha! N-ai vazut bine… ia mai uite-te odata! Pr...

Sunt din nou singura. Nu e prima oara. Sunt fericita. Sau doar vreau sa fiu. De ce nu as fi? Ma gandeam asa: daca iubesc pentru ca imi doresc mult mult mult sa simt iubirea, de ce nu as fi fericita pentru ca imi doresc mult mult mult sa simt fericirea? Asa ca am decretat: sunt fericita!!!111oneoneone (p-asta am invatat-o de la ultimu’). De la fiecare invat cate ceva. Ca sunt cu adevarat frumoasa am invatat de la toti, dar in anumite momente tind sa uit sau sa nu imi pese sau sa imi neg frumusetea. Dar imi trece. Sunt berbeaca, deci totul se invarte in jurul meu. Sunt “o bestiala” cum mi-a zis alt fost, dupa ce si-a dat el seama ca… da, bah, prostule, sunt! Al dreq de prost, ca atunci nu ai stiut sa vezi cat sunt de bestiala! Sunt funny, asa ca nu pot sa ma plictisesc. Cum mai sunt berbecii? Ah, da, sunt incapatanata, orgolioasa, eu am intotdeauna dreptate (hai, treaca de la mine, mai are si ratonelu’ dreptate din cand in cand, dar doar atunci cand gandeste ca mine:P). La ce as pu...

Savurez tot ce imi da viata cu o pofta nesatioasa. Nu vreau sa schimb nimic. Savurez exact asa cum mi se da. Imi place sa primesc cadouri si viata mi-a facut multe cadouri in ultimul timp. De la satisfactia lucrului terminat la surpriza noului, de la febra calatoriilor la relaxarea gasita acasa, de la hranirea orgoliului la placerea senzuala, pe toate mi le-am dorit si le-am avut. Atunci ce imi lipseste? Am eu grija sa am  tot timpul o noua dorinta de indeplinit. Si totusi… ce isi doresc femeile? Pe cineva care sa le iubeasca. Sa le adore. Sa le faca poftele si sa le suporte nazurile. Unele vor sa fie dominate, calcate in picioare, supuse. Altele vor sa domine, sa calce in picioare, sa supuna. Altele vor masina, vila si piscina, tzoale de firma si intretinere la cele mai scumpe saloane de infrumusetare. Si mai exista o categorie… cele care vor echilibru. Cu astea ti-ai prins urechile! Cu primele e simplu. Poti afla exact ce vor. Echilibru inseamna o permanenta schimbare...