…
Las lacrimile sa
imi curga in voie pe obraji. Ma curata de prea multele adunate cu atata grija
in mine. Nu, nu sunt trista. Mai dau jos un strat. Atata tot. Imprumut
sentimente si le transform in mine. In ce vreau eu. Sau in ce as vrea sa fie.
Castelul se inalta mai sus si mai sus si cartile nu sunt lipite intre ele. Am
obosit. Si am atat de multa energie neconsumata... unde sa mi-o urlu? M-am
plictisit. Ce altceva mai e de facut? Provoaca-ma! Invata-ma! Distreaza-ma! Fa
ceva original. Spunce-mi ce nu mi-a zis nimeni pana acum. Arata-mi ce nu am
vazut niciodata. Hai sa fugim... unde? Intotdeauna altundeva. De acord?
De ce?
Comments
Post a Comment