Cantece de leagan

Înainte să te apuci să citești postarea asta, ar trebui să știi că o să fie dură. Dacă ai o fetiță, probabil o să fie foarte greu să o citești. Dar cu atât mai mult ar trebui să o citești. Mama, ție îți recomand să nu o citești. Ție îți mulțumesc că ai fost mereu acolo pentru mine când am avut nevoie de tine. Sunt puternică. Toată lumea care mă cunoaște știe că sunt puternică. Foarte puțini știu cât sunt de fragilă. Cât de repede mă rup în bucăți. Da, mă adun de fiecare dată, așa că sunt puternică. Până nu mai sunt... Mă angoasez singură. Îmi pun un milion de întrebări fără răspuns și mă torturez cu ele. Când îmi povestește câte o prietenă că face același lucru, imediat găsesc soluția. Sau am impresia că o găsesc. Sunt maestră la sfaturi. Sfaturi pentru alții. Când privești lucrurile detașat, le vezi altfel. Dar cum să privești lucrurile detașat când lucrurile alea sunt parte din tine? Aveam 6 ani. M-am urcat în lift cu un străin. Un bărbat pe care nu îl mai văzusem niciodată ...

Toti vor acelasi lucru: sa dea si ei odata la bucata. Bah, nici macar nu sunteti originali! Ma plictisiti ingrozitor si nici nu va dati seama! Nici macar nu va trece prin cap de cati ani aud eu aceleasi replici. Va mai si credeti mari scule… spirituali… haiosi… baga-mi-as degetele pe gat! Da’ nu-i nevoie. De cand a devenit un compliment holbatu’ la parti anatomice proeminente? Fi-mi-ar scarba de voi, libidinosilor! Mars la baie si trageti-va cate o laba! Eventual reciproc! Huoooo!

Foloseste-ma si arunca-ma. Ca pe un ruj terminat. Ti-ai luat ce ai vrut de la mine. Oare pentru asta m-am nascut? Pentru a fi folositoare pe termen scurt si foarte scurt? Nu te intereseaza sau te minti singur? Ti se pare ca mi s-a dus un fir la ciorap? S-au dus toate firele. Ce sa mai fi ramas in urma lor? Cand musc din tine simti ceva ? De ce ma minti ? De ce te minti ? De ce m-am mintit ? De ce  mint? Clestarul iluziilor mele s-a crapat din mitologie. Poate ca tocmai in asta sta frumusetea lui. Atunci de ce tot incerc cu incapatanare sa ascund crapaturile? Ca sa nu ma orbeasca lumina care intra victorioasa printre ele? Vanatori obositi, incercati sau incepatori, si-au odihnit ochii sub mangaierile mele vindecatoare. Isi inghit doctoria si pleaca mai departe, in cautarea vanatului perfect. In cautarea lui Moby Dick. Va blestem pe toti sa vi-l gasiti! Dezbraca-te! Asa… fa o pirueta… mda… am avut dreptate. Intotdeauna am. Arunc o privire in sertarul cu medicamente. Sti...

As fi vrut sa cred ca macar o data in viata mea am facut un barbat sa se indragosteasca. Sa ma iubeasca. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la inceput. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la sfarsit. Mi-ar fi placut sa cred ca i-am dat viata peste cap cel putin la fel de mult cat mi-a dat-o el mie. Mi-ar fi placut sa cred ca eu am fost marea lui iubire… aia pe care orice barbat o tine minte toata viata si dupa care isi compara toate femeile care ii apar in cale. Mi-ar fi placut sa fie atat de zdruncinat de lipsa mea, incat sa nu mai poata sa se gandeasca la alta. Mi-ar fi placut sa se fi intors in genunchi si rastignit, nu mai in gluma mai in serios… tatonand terenul. Mi-ar fi placut sa ma indragostesc. Nu mai pot. Asa cum ei se prefac la inceput, cel mai imbecil joc pe care l-am invatat vreodata, asa ma prefac si eu ca ii cred. Cateodata… nu tot timpul. La ce ma ajuta? Mai conteaza? Tu te prefaci ca esti mort dupa mine, eu ma prefac la randul meu ca te-am crezut. Ce imbecil...

In ultimul timp am o noua fantezie… cu un trotuar doar al meu… pe care sa merg doar eu, pe care sa nu existe niciun copac, pe care sa nu parcheze nicio masina, pe care sa nu se usureze niciun animal, pe care sa nu isi scuipe flegmele niciun imbecil. Un paradis doar al meu, pe care sa nu poata sa il strice nimeni, proprietate privata cu drept de omucidere in caz de invadare. Visez la un viitor stralucit in care si pietonii circula pe partea dreapta. A trotuarului, nu ma intelegeti gresit, nu sunt atat de despotica. Visez la o revolutie a pietonilor. Sa ne ridicam cu totii impotriva tiraniei masinilor care ne ocupa spatiul pietonal! Sa „parcam” si noi in mijlocul drumului, ca pe trotuar nu avem loc, iar ei, soferii, sa ne ocoleasca… pe unde mai au si ei loc. Iubesc zona Lipscani , o oaza a pietonilor. Imi doresc sa fie de 10 ori mai mare. Sa fie tot centrul pietonal, ca in mai toate metropolele lumii. Sunt, totusi, optimista. Am inceput sa cred intr-un viitor mai bun de cand am...

S-a indragostit de mine pentru ca ma vedea rea. S-a indragostit de mine pentru ca ma vedea de piatra. Imi vedea o frumusete rece, stelara, intangibila. Imi vedea hotararea, determinarea si ambitia. Vedea doar ce vroia sa vada. Vedea si ce nu era acolo. Vedea si inchidea ochii la ce nu ar fi vrut sa vada. Isi repeta singur ca i s-a parut. A insistat sa ma cunoasca. Fascinat, s-a apropiat de mine si m-a intrebat cel mai stupid lucru posibil: “Vii des pe aici?”, iar eu i-am dat cel mai stupid raspuns posibil: “Esti sigur ca vrei sa stii?”… … 9 ore mi-a vorbit despre el. 9 ore i-am vorbit despre el. Dupa 9 ore avea impresia ca stie totul despre mine. S-a lipit de mine si mi-a simtit caldura trupului. Atunci s-a trezit. Socat ca nu a dat peste un trup de marmura , a inceput sa se indeparteze. Hei, unde fugi? Tu chiar credeai ca sunt statuie? Statuile nu vorbesc, sa stii… …Statuile nu plang.

Sa ma fut in idealul filmelor americane si sa-mi bag pula (da, aia pe care nu o am! Ce te fute grija de cate puli pot eu sa fac rost?!?) in basmele care mi-au fost bagate pe gat cand eram mica! De ce pula mea trebuie sa am eu principii si asteptari de la viata si idealuri imposibile? Nu inteleg cat de proasta pot sa fiu cand pun botu’ la toate cacaturie care mi se vand total aiurea. De ce a trebuit sa cred vreodata in "iubire"? Si ce pula mea mai e si "iubirea" asta? M-am saturat sa pretind! Nu, iubirea nu exista. Nu aia care ni se baga pe gat zilnic doar ca sa mai platim un bilet la film sau sa mai cumparam nu stiu ce marca de ciocolata. "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Ne mint cu nerusinare! Ok, basme… dar nu ne-a spus nimeni niciodata sa nu indraznim sa speram vreodata in asa ceva, ca o sa o luam dracului razna cu totii! Cum pula mea sa mai cred, cand stiu in ce lume traim? – "Nu e asa ca ma iubesti?" – "Nu!". N...

… sau de ce ne e asa frica de batranete atunci cand suntem tineri. Toti batranii au frustrari. Pentru ca nimeni nu are nici timp nici resurse sa faca TOT ce si-a dorit in viata. De unde si frustrarile. La batranete iti dai seama de cate ai fi fost capabil (mult mai mult, indifferent cat de mult ai realizat) si iti dai seama ca tinerii din ziua de azi au mai multe posibilitati decat aveai tu si sunt atat de batuti in cap incat nu sunt capabili sa realizeze nici macar cat ai realizat tu. La batranete uiti de ce nu luai in seama sfaturile batranilor, uiti de ce ti se pareau atat de rupti de realitate , uneori uiti chiar ca ii priveai asa. Uiti sau blochezi amintirile pentru ca dor. Cel mai dureros este sa iti aduci aminte cum erai (nu cum iti doresti acum sa fi fost) cand erai tanar. Noi, astia tineri si ignoranti nu vrem sa ajungem la fel. Asta e mostenirea noastra. Ni se transmite genetic. Frica tuturor timpurilor. Sa nu ajung si eu ca el/ea. Sa nu fac si eu aceleasi...