Cantece de leagan

Astazi am dat intamplator peste un articol  care povestea despre un posesor de BMW exasperat de un biciclist care tocmai aruncase gunoiul la baza unui stalp de pe strada. Nimic anormal, nu? Daca ii pui posesorului de BMW un lant de aur la mana si o burta remarcabila, situatia se modifica. Brusc, nu mai e o situatie normala. De ce? De ce nu ni se pare (unora) normal ca un cocalar sa vrea sa traiasca intr-un oras curat? Pentru ca toti, dar absolut toti suntem victimele ideilor preconcepute. Am citit articolul si am zambit. Ne arata cat suntem de dispusi sa punem etichete aiurea. Apoi am inceput sa citesc si comentariile. Am inceput sa ametesc. Fiecare are cate o poveste despre cum a fost salvat de un cocalar/tigan/maghiar. Altii declara cu tarie ca nu are cum sa reactioneze asa un posesor de BMW. Ever! Clar! Serios??? De unde pana unde? De cand bunul simt este conditionat de IQ? Sau nu a vazut nimeni niciodata un prost cu bun simt sau inima larga? De cand bunul simt este con...

M-am dus într-o încercare idealistă, dar mult prea subtilă de a mă pişa pe clasa politică. Am citit conştiincioasă fiecare nume, iar apoi am ştampilat. Cu grijă. Între pătrăţele. Între pătrăţelele de pe fiecare filă. Încet, tacticos, fără ură. Cu zâmbetul pe buze. Ba chiar m-a bufnit râsul când am auzit, din spatele perdeluţei bleumarin, conversaţia celor de la măsuţele cu nume de străzi:    - Hai, că mai avem doar câteva ore până la opt.    - Asta dacă nu mai prelungesc... Vacarm.     - Cum să prelungească?    - Cum, bă?    - Cine-a zis că prelungesc?    - Ce să prelungească? Să nu prelungească nimic! N-au voie! I-au sărit toţi în gât ca o haită de câini hămesiţi pe o bucăţică de carne căzută dintr-o şaorma. Cudetoate. De parcă ăla  ar fi luat atunci decizia să prelungească. Am plecat senină de la vot. I-am lăsat să se certe în continuare, să-şi verse unii pe alţii lăturile, zoaiele, fi...