O iau razna
Judecam. Judec. Nu imi place ca judec, asa ca ma judec. Daca doar as judeca, asa, la modul general, adica sa-mi folosesc judecata, n-ar fi rau. Dar ii judec pe altii. Judec actiuni, idei, oameni, bucati de oameni. Primul instinct e sa ii judec. A zis o tampenie = e un prost. De parca mie nu imi iese niciodata niciun porumbel. Ii face copilul scene in public = parinte idiot care nu ar trebui sa aiba voie sa se reproduca. Nu stiu nimic nici despre parinte, nici despre copil. Isi face selfie-uri = narcisist/a. A tuguiat si buzele in poza = pitzipoanca (aici s-ar putea sa am dreptate, dar cine sunt eu sa judec alegerea unui om de a fi pitzi?). Si lista poate continua. In momentul in care cineva iese din tipare, face ceva neobisnuit, isi schimba modul de viata, gandirea, orice, se spune ca a luat-o razna. A luat-o razna cu tigarile/bautura/ femeile/barbatii/religia/iesitul in oras sau orice altceva se schimba radical. Evident, niciun exces nu este recomandat. Dar cine decide care este...