Cantece de leagan

Imi simt tulburarile zbatandu-se in mine, pasari oarbe cu aripi de catifea. Imi spun ca mi se pare si mai iau o pastila, dar ele isi zboara in continuare ratacirile. Iesiti, pasari! Zburati in cerul albastru sau asezati-va pe crengi de stejar aramiu! Voi nu vedeti ca a venit toamna?

Se zice ca prima dragoste nu se uita niciodata. De ce? Pe a doua o uitam? Pe a treia? Tu ai uitat-o? Daca ai uitat vreo dragoste, nu a fost dragoste. A fost infatuare, preferinta, dorinta carnala, orice, dar nu dragoste. Dragostea nu se uita. Se iarta, dar nu se uita, asa cum nu se uita nici celelalte momente sau perioade deosebite din viata. Oamenii care te marcheaza intr-un moment al vietii tale vor ramane undeva in tine toata viata. Iti vor influenta deciziile, fie ca iti dai seama, fie ca nu. Fie ca iti place sau nu sa recunosti asta. Fiecare om are o poveste. Fiecare om este o poveste. Si pentru fiecare dintre noi povestea este diferita. Chiar si aceeasi poveste, pentru fiecare dintre noi este diferita, pentru ca o privim prin prisma povestii noastre. Tot ce exista in jurul nostru percepem in functie de experienta anterioara. Si atunci care este adevarul? Unde este realitatea? In noi. Acolo vor fi si raspunsurile.

Mi-am pierdut interesul pe undeva pe sub un birou. Am uitat la care birou eram cand l-am pierdut, asa ca tre’ sa imi iau unul nou. Si interes, si birou. M-am mai scarbit putin de patria-muma si de conlocuitori. Sau or fi conloctiitori mai degraba. Locuitorii s-au cam carat din patria-muma. S-au sictirit si ei. Schimbi un cacat pe alt cacat. Reinventeaza-te asta, stii? Te faci din cacat incovrigat, cacat bat. Tot un cacat. Vorba unui intelept: “pulapizdaflocimuiegaozzz” sper ca am tinut bine minte. Am o problema cu retinutul citatelor. Esential e ca retin ideea. Asa am facut si in facultate. Pe care am facut-o ca altfel nu poti sa fii destept. Daca n-ai facultate esti prost, bah! Lasa, bine ca-s destepti aia care au facultate! Da’ stai, ca acu’ s-au prins unii ca tot prostu’ face facultate si acu’ tre’ sa ai si master. Ca prostii n-au cum sa faca master, nuuuuuu! Clar! Si uite asa, usor, usor, o sa ajungem o tara de doctoranzi. Ca si-asa acum doctoratul se termina in 2-3 ani. ...

Sa apari pe nepusa-masa in lumea mea Sa ma scoti din ea Sa ma duci in a ta Sa fie cel mai frumos slefuit diamant Sa ai buze de rubin si ochi de smarald, De onix sau de peruzea Si pielea sa-ti fie matase si catifea Sa umblam creanga-mpreuna prin cinci continente Sa ne iubim toata ziua cu miscari lente Sa ne hranim amandoi din momente Sa nu mai am nevoie de nimic langa tine Sa n-am nici macar carente de vitamine Sa impartim aceleasi visuri si sentimente Sa ne-aruncam tot timpul priviri inocente Sa ne plimbam de mana noaptea sub stele Sa imi spui ca oricum io-s mai frumoasa ca ele Eu sa rad ca proasta si sa-ti trimit bezele Sa ne bucuram amandoi de lucruri marunte Sa apuci sa-mi vezi toate firele carunte Sa-mi prinzi in par ghiocei, toporasi, viorele Sa fie ca-n basme sau ca-n visele mele.

Luni dimineata, ploua, frig, el a plecat devreme de langa mine si mi-a lasat patul sa se raceasca. Mi-am tras plapuma mai bine in jurul meu... dupa ce toata noaptea am scos cate un picior din ea... ce mult mi-a placut noaptea asta... cum m-a tinut in brate cu indarjire aproape... oricum ma foiam eu, tot ma strangea langa el. Aproape sufocant. Cald. Tandru. Sincer. Poate chiar involuntar. Pielea lui fierbinte lipita de a mea mi-a odihnit trupul. Si apoi alarma. Mi-a sarutat umarul, obrajii, buzele... m-a mai strans odata in brate. Caldura ramane amagitoare cateva minute si apoi... frigul. Somn agitat, usor nervos, stiind ca urmeaza sa sune inca odata si pentru mine. Si urla. (Taaaaci!) si incepe ritualul de dimineata. Mai devreme cu o ora... de ce? Programare la dentist. Si acum stau cu falca amortita si nu am niciun chef de munca. Vreau inapoi in pat. Vreau inapoi in bratele lui. Acolo era cald... Daca as fi fost pisica, azi-noapte as fi tors...

Ma privea provocator si imi vorbea despre cu totul alte lucruri… de parca nu am fi stiut amandoi ce urma. Ma asteptam sa existe o tensiune in aer… imi venea sa sar pe el si sa il sarut. Imi venea sa rup hainele de pe el. Dar privirea lui imi spunea “da, ma vei avea” si m-am lasat condusa de el. Cu gesturi firesti a inceput sa se joace in parul meu, povestindu-mi cele mai neinsemnate lucruri. Privirea lui a coborat apoi de la ochi inspre buze. Imi fixa buzele si imi povestea. Nu am nici cea mai vaga idee ce imi spunea. Nu auzeam decat… Taci si saruta-ma! Taci si saruta-ma! Taci si saruta-ma! A facut o pauza si l-am muscat de buze. Nu mai conta nimic. Nu mai exista nimic. Il doream si atat.

S-a indragostit de mine pentru ca ma vedea rea. S-a indragostit de mine pentru ca ma vedea de piatra. Imi vedea o frumusete rece, stelara, intangibila. Imi vedea hotararea, determinarea si ambitia. Vedea doar ce vroia sa vada. Vedea si ce nu era acolo. Vedea si inchidea ochii la ce nu ar fi vrut sa vada. Isi repeta singur ca i s-a parut. A insistat sa ma cunoasca. Fascinat, s-a apropiat de mine si m-a intrebat cel mai stupid lucru posibil: “Vii des pe aici?”, iar eu i-am dat cel mai stupid raspuns posibil: “Esti sigur ca vrei sa stii?”… … 9 ore mi-a vorbit despre el. 9 ore i-am vorbit despre el. Dupa 9 ore avea impresia ca stie totul despre mine. S-a lipit de mine si mi-a simtit caldura trupului. Atunci s-a trezit. Socat ca nu a dat peste un trup de marmura , a inceput sa se indeparteze. Hei, unde fugi? Tu chiar credeai ca sunt statuie? Statuile nu vorbesc, sa stii… …Statuile nu plang.