Cantece de leagan

Toti vor acelasi lucru: sa dea si ei odata la bucata. Bah, nici macar nu sunteti originali! Ma plictisiti ingrozitor si nici nu va dati seama! Nici macar nu va trece prin cap de cati ani aud eu aceleasi replici. Va mai si credeti mari scule… spirituali… haiosi… baga-mi-as degetele pe gat! Da’ nu-i nevoie. De cand a devenit un compliment holbatu’ la parti anatomice proeminente? Fi-mi-ar scarba de voi, libidinosilor! Mars la baie si trageti-va cate o laba! Eventual reciproc! Huoooo!

Luni dimineata, ploua, frig, el a plecat devreme de langa mine si mi-a lasat patul sa se raceasca. Mi-am tras plapuma mai bine in jurul meu... dupa ce toata noaptea am scos cate un picior din ea... ce mult mi-a placut noaptea asta... cum m-a tinut in brate cu indarjire aproape... oricum ma foiam eu, tot ma strangea langa el. Aproape sufocant. Cald. Tandru. Sincer. Poate chiar involuntar. Pielea lui fierbinte lipita de a mea mi-a odihnit trupul. Si apoi alarma. Mi-a sarutat umarul, obrajii, buzele... m-a mai strans odata in brate. Caldura ramane amagitoare cateva minute si apoi... frigul. Somn agitat, usor nervos, stiind ca urmeaza sa sune inca odata si pentru mine. Si urla. (Taaaaci!) si incepe ritualul de dimineata. Mai devreme cu o ora... de ce? Programare la dentist. Si acum stau cu falca amortita si nu am niciun chef de munca. Vreau inapoi in pat. Vreau inapoi in bratele lui. Acolo era cald... Daca as fi fost pisica, azi-noapte as fi tors...

Foloseste-ma si arunca-ma. Ca pe un ruj terminat. Ti-ai luat ce ai vrut de la mine. Oare pentru asta m-am nascut? Pentru a fi folositoare pe termen scurt si foarte scurt? Nu te intereseaza sau te minti singur? Ti se pare ca mi s-a dus un fir la ciorap? S-au dus toate firele. Ce sa mai fi ramas in urma lor? Cand musc din tine simti ceva ? De ce ma minti ? De ce te minti ? De ce m-am mintit ? De ce  mint? Clestarul iluziilor mele s-a crapat din mitologie. Poate ca tocmai in asta sta frumusetea lui. Atunci de ce tot incerc cu incapatanare sa ascund crapaturile? Ca sa nu ma orbeasca lumina care intra victorioasa printre ele? Vanatori obositi, incercati sau incepatori, si-au odihnit ochii sub mangaierile mele vindecatoare. Isi inghit doctoria si pleaca mai departe, in cautarea vanatului perfect. In cautarea lui Moby Dick. Va blestem pe toti sa vi-l gasiti! Dezbraca-te! Asa… fa o pirueta… mda… am avut dreptate. Intotdeauna am. Arunc o privire in sertarul cu medicamente. Sti...

As fi vrut sa cred ca macar o data in viata mea am facut un barbat sa se indragosteasca. Sa ma iubeasca. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la inceput. Mi-ar fi placut sa cred ce imi spunea la sfarsit. Mi-ar fi placut sa cred ca i-am dat viata peste cap cel putin la fel de mult cat mi-a dat-o el mie. Mi-ar fi placut sa cred ca eu am fost marea lui iubire… aia pe care orice barbat o tine minte toata viata si dupa care isi compara toate femeile care ii apar in cale. Mi-ar fi placut sa fie atat de zdruncinat de lipsa mea, incat sa nu mai poata sa se gandeasca la alta. Mi-ar fi placut sa se fi intors in genunchi si rastignit, nu mai in gluma mai in serios… tatonand terenul. Mi-ar fi placut sa ma indragostesc. Nu mai pot. Asa cum ei se prefac la inceput, cel mai imbecil joc pe care l-am invatat vreodata, asa ma prefac si eu ca ii cred. Cateodata… nu tot timpul. La ce ma ajuta? Mai conteaza? Tu te prefaci ca esti mort dupa mine, eu ma prefac la randul meu ca te-am crezut. Ce imbecil...

Ma privea provocator si imi vorbea despre cu totul alte lucruri… de parca nu am fi stiut amandoi ce urma. Ma asteptam sa existe o tensiune in aer… imi venea sa sar pe el si sa il sarut. Imi venea sa rup hainele de pe el. Dar privirea lui imi spunea “da, ma vei avea” si m-am lasat condusa de el. Cu gesturi firesti a inceput sa se joace in parul meu, povestindu-mi cele mai neinsemnate lucruri. Privirea lui a coborat apoi de la ochi inspre buze. Imi fixa buzele si imi povestea. Nu am nici cea mai vaga idee ce imi spunea. Nu auzeam decat… Taci si saruta-ma! Taci si saruta-ma! Taci si saruta-ma! A facut o pauza si l-am muscat de buze. Nu mai conta nimic. Nu mai exista nimic. Il doream si atat.

Asternutul albastru, sifonat de trupurile noastre, este inca umed si cald. Imi mangaie pielea cu o catifelare lasciva, imorala. Adulmec mirosul pe care mi l-ai lasat ca memento in perna. Inchid ochii si esti in continuare langa mine. Ma las prada relaxarii si te simt fierbinte in mine. Gura imi este uscata … … Apa curge calduta pe mine, furandu-mi-te. Stau cu ochii inchisi sub jetul puternic. Simt cum se spala fiecare sarutare, fiecare atingere… … Amintirea ramane.