Cantece de leagan

În seara asta am fost la Romeo și Julieta la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Un spectacol care se vrea musical pop-rock. Un musical pop (și când spun pop mă gândesc la muzica ușoară românească din anii 80) cu influențe de operetă este ce a ieșit în seara asta. Și asta o spun cu indulgență. Țin să precizez că nu am văzut distribuția cu Jorge, ci pe cea cu Lucian Ionescu în rolul lui Romeo. Din ce am citit pe ici, pe colo, cea cu Jorge a avut un succes nebun. Poate o avea si spectacolul din seara asta, dar eu nu am mai rezistat până la final să văd reacțiile. Ce pot să spun cu siguranță este că singura voce de musical din seara asta a fost a lui Adrian Nour (Benvolio), iar singura voce de operetă a fost a lui Orest Pîslariu Ranghilof (Capulet tatăl). Restul ori erau răciți, ori au avut o seară proastă. Sper. Că mie mi se pare o idee foarte proastă să combini în același spectacol musicalul cu opereta este doar o părere și ține doar de gust. Dar că singurii care au ș

Judecam. Judec. Nu imi place ca judec, asa ca ma judec. Daca doar as judeca, asa, la modul general, adica sa-mi folosesc judecata, n-ar fi rau. Dar ii judec pe altii. Judec actiuni, idei, oameni, bucati de oameni. Primul instinct e sa ii judec. A zis o tampenie = e un prost. De parca mie nu imi iese niciodata niciun porumbel. Ii face copilul scene in public = parinte idiot care nu ar trebui sa aiba voie sa se reproduca. Nu stiu nimic nici despre parinte, nici despre copil. Isi face selfie-uri = narcisist/a. A tuguiat si buzele in poza = pitzipoanca (aici s-ar putea sa am dreptate, dar cine sunt eu sa judec alegerea unui om de a fi pitzi?). Si lista poate continua. In momentul in care cineva iese din tipare, face ceva neobisnuit, isi schimba modul de viata, gandirea, orice, se spune ca a luat-o razna. A luat-o razna cu tigarile/bautura/ femeile/barbatii/religia/iesitul in oras sau orice altceva se schimba radical. Evident, niciun exces nu este recomandat. Dar cine decide care este