Lullaby ca o poveste
Ma povestesc pe mine. Ma povestesc tuturor, oricui, fara retineri. Sunt o poveste. Incep cu “a fost odata” si inca mai sper ca ma voi termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti?” hmmm nu stiu daca asa ma voi termina. Am eu alt sfarsit pentru mine... “si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna!” poate s-ar potrivi mai bine? Poate. Va spun la sfarsit. Acum suntem pe undeva pe la mijlocul povestii. Ce se intampla in povesti pe la mijloc? Pai heroina principala si neaparat personaj pozitiv, se da de ceasul mortii. Nu-i merge nimic, iubitul s-a transformat in porc si a fugit peste 9 tari si 9 mari, iar EA, ea trebuie sa roada 9 paini de piatra (tocmai am terminat cu dintii, poate tocmai ca sa ii am sanatosi sa am cu ce roade la painile alea), sa rupa 9 perechi de opinci de fier (ei, hai, chiar opinci??? Unde sa mai gasesc opinci???) si sa toceasca 9 toiege de otel (pe spinarea cui?) pana sa il gaseasca. Deci ea trebuie sa il gaseasca pe el. B...