Cantece de leagan

Mi-am pierdut interesul pe undeva pe sub un birou. Am uitat la care birou eram cand l-am pierdut, asa ca tre’ sa imi iau unul nou. Si interes, si birou. M-am mai scarbit putin de patria-muma si de conlocuitori. Sau or fi conloctiitori mai degraba. Locuitorii s-au cam carat din patria-muma. S-au sictirit si ei. Schimbi un cacat pe alt cacat. Reinventeaza-te asta, stii? Te faci din cacat incovrigat, cacat bat. Tot un cacat. Vorba unui intelept: “pulapizdaflocimuiegaozzz” sper ca am tinut bine minte. Am o problema cu retinutul citatelor. Esential e ca retin ideea. Asa am facut si in facultate. Pe care am facut-o ca altfel nu poti sa fii destept. Daca n-ai facultate esti prost, bah! Lasa, bine ca-s destepti aia care au facultate! Da’ stai, ca acu’ s-au prins unii ca tot prostu’ face facultate si acu’ tre’ sa ai si master. Ca prostii n-au cum sa faca master, nuuuuuu! Clar! Si uite asa, usor, usor, o sa ajungem o tara de doctoranzi. Ca si-asa acum doctoratul se termina in 2-3 ani. ...

Si din nou m-am plictisit. De mine, de ceilalti, de tot. Pana si lucrurile noi imi par tot vechi, uzate… aceleasi. Eu, aceeasi. Nu sunt multumita de mine. Nu sunt indeajuns de nimic. Sunt definitia mediocritatii. Si mi se pare cumplit. Sufar. Degeaba. Dupa care imi trece, ca n-am cum sa fiu constanta . Si am accese de-astea de mandrie cretinoida ca mama, ce tare sunt io. Acum am un acces de recunoastere. De revenire cu picioarele pe pamant. Nu, nu sunt tare. Nu acum.

Las lacrimile sa imi curga in voie pe obraji. Ma curata de prea multele adunate cu atata grija in mine. Nu, nu sunt trista. Mai dau jos un strat. Atata tot. Imprumut sentimente si le transform in mine. In ce vreau eu. Sau in ce as vrea sa fie. Castelul se inalta mai sus si mai sus si cartile nu sunt lipite intre ele. Am obosit. Si am atat de multa energie neconsumata... unde sa mi-o urlu? M-am plictisit. Ce altceva mai e de facut? Provoaca-ma! Invata-ma! Distreaza-ma! Fa ceva original. Spunce-mi ce nu mi-a zis nimeni pana acum. Arata-mi ce nu am vazut niciodata. Hai sa fugim... unde? Intotdeauna altundeva. De acord?              De ce?

Ma gandeam sa ma apuc sa scriu pe unde am fost, ce am mai facut, pe unde m-am mai plimbat. Am deschis Wordul si mi-am dat seama cat e de aberant. Sa fac un fel de jurnal de calatorii? Sau pur si simplu un jurnal? Penibil… Mai bine imi fac oracol on-line. Ma gandesc in fata documentului deschis cat este de penibila incercarea mea de a… de a ce? De a atrage atentia? Nu. O pot face mult mai eficient in RL si cu un feed-back mult mai puternic si mult mai interesant. De a gasi/intalni “persoane asemeni mie”? Bullshit! Numai tacaniti pe blogurile astea. De a schimba lumea? Nu am aspiratii atat de inalte. Sunt mult prea egocentrica. Si atunci de ce scriu pe blog? Pentru ca m-am plictisit. Alti plictisiti incearca sa isi alunge plictiseala citind platitudinile celorlalti plictisiti. Unii nu scriu din plictiseala. Unii chiar au talent la scris. Dar sunt foarte putini si scriu rar… logic! Altii incearca sa si-l dezvolte. Cu public. Altii nu au talent la scris si nu vor avea in vecii vecilo...