Hello, nurse!


Foloseste-ma si arunca-ma. Ca pe un ruj terminat. Ti-ai luat ce ai vrut de la mine. Oare pentru asta m-am nascut? Pentru a fi folositoare pe termen scurt si foarte scurt? Nu te intereseaza sau te minti singur? Ti se pare ca mi s-a dus un fir la ciorap? S-au dus toate firele. Ce sa mai fi ramas in urma lor?

Cand musc din tine simti ceva ? De ce ma minti ? De ce te minti ? De ce m-am mintit ? De ce  mint? Clestarul iluziilor mele s-a crapat din mitologie. Poate ca tocmai in asta sta frumusetea lui. Atunci de ce tot incerc cu incapatanare sa ascund crapaturile? Ca sa nu ma orbeasca lumina care intra victorioasa printre ele?

Vanatori obositi, incercati sau incepatori, si-au odihnit ochii sub mangaierile mele vindecatoare. Isi inghit doctoria si pleaca mai departe, in cautarea vanatului perfect. In cautarea lui Moby Dick. Va blestem pe toti sa vi-l gasiti!

Dezbraca-te! Asa… fa o pirueta… mda… am avut dreptate. Intotdeauna am. Arunc o privire in sertarul cu medicamente. Stiu exact ce ii trebuie si unde trebuie sa caut. Ca orice copil, cand i se arata bomboana, deschide gura maaaare. Hap! A inghitit-o. Copil prost! Puteai sa ai parte de tot tratamentul. Tu ai vrut doar o pastila. Fugi acum. Acum o sa iau si eu o pastila. Alta. Pentru mine, o pastila roz.


Comments

Popular posts from this blog

"De vorbă cu Oana" - dialog în versuri

Întâmplări din viața mea

What does Cinderella teach our children?