Hello, nurse!
Foloseste-ma si arunca-ma. Ca pe un ruj terminat. Ti-ai luat
ce ai vrut de la mine. Oare pentru asta m-am nascut? Pentru a fi folositoare pe
termen scurt si foarte scurt? Nu te intereseaza sau te minti singur? Ti se pare
ca mi s-a dus un fir la ciorap? S-au dus toate firele. Ce sa mai fi ramas in
urma lor?
Cand musc din tine simti ceva ? De ce ma minti ? De ce te
minti ? De ce m-am mintit ? De ce mint?
Clestarul iluziilor mele s-a crapat din mitologie. Poate ca tocmai in asta sta
frumusetea lui. Atunci de ce tot incerc cu incapatanare sa ascund crapaturile?
Ca sa nu ma orbeasca lumina care intra victorioasa printre ele?
Vanatori obositi, incercati sau incepatori, si-au odihnit
ochii sub mangaierile mele vindecatoare. Isi inghit doctoria si pleaca mai
departe, in cautarea vanatului perfect. In cautarea lui Moby Dick. Va blestem
pe toti sa vi-l gasiti!
Dezbraca-te! Asa… fa o pirueta… mda… am avut
dreptate. Intotdeauna am. Arunc o privire in sertarul cu medicamente. Stiu
exact ce ii trebuie si unde trebuie sa caut. Ca orice copil, cand i se arata
bomboana, deschide gura maaaare. Hap! A inghitit-o. Copil prost! Puteai sa ai
parte de tot tratamentul. Tu ai vrut doar o pastila. Fugi acum. Acum o sa iau
si eu o pastila. Alta. Pentru mine, o pastila roz.
Comments
Post a Comment