Cantece de leagan

  Dragii noștri, după cum (probabil) ati aflat deja, am publicat un volum de poezie - volum de debut. Prima ediție pe hârtie fiind extraordinar de limitată, ne-am gândit să vă dăm ocazia să o achiziționați în format electronic. Orice donație este binevenită și vă mulțumim pentru încrederea și susținerea voastră! Banii vor fi împărțiți în mod egal între cele două autoare. Sub butonul de donație puteți să vizualizați cartea, iar mai jos găsiți linkul de unde puteți să o downloadați în format PDF. Aici aveți linkul de unde puteți downloada cartea în format PDF.  De vorba cu Oana Mulțumim!

Îmi șuieră gloanțe pe lângă creier. Sunt ele oarbe sau sunt eu? Ți-am dat ție toată puterea. Ochii mei. Urechile mele. Pielea mea. Ți-am donat deja toate organele. Timpul nu mai are sens. Nu mai are măsură. Toate ceasurile sunt în urmă. Noi doi am călătorit în viitor din prima zi. În povești. În vise. În proiecții statuare. M-ai străpuns în adâncuri atât de ușor. Mi-ai arătat perla din mine. Mi-ai arătat perla din tine. Sinapsele noastre au format noduri comune. Am căzut. Moale. În căușul palmelor tale.

Înainte să te apuci să citești postarea asta, ar trebui să știi că o să fie dură. Dacă ai o fetiță, probabil o să fie foarte greu să o citești. Dar cu atât mai mult ar trebui să o citești. Mama, ție îți recomand să nu o citești. Ție îți mulțumesc că ai fost mereu acolo pentru mine când am avut nevoie de tine. Sunt puternică. Toată lumea care mă cunoaște știe că sunt puternică. Foarte puțini știu cât sunt de fragilă. Cât de repede mă rup în bucăți. Da, mă adun de fiecare dată, așa că sunt puternică. Până nu mai sunt... Mă angoasez singură. Îmi pun un milion de întrebări fără răspuns și mă torturez cu ele. Când îmi povestește câte o prietenă că face același lucru, imediat găsesc soluția. Sau am impresia că o găsesc. Sunt maestră la sfaturi. Sfaturi pentru alții. Când privești lucrurile detașat, le vezi altfel. Dar cum să privești lucrurile detașat când lucrurile alea sunt parte din tine? Aveam 6 ani. M-am urcat în lift cu un străin. Un bărbat pe care nu îl mai văzusem niciodată ...

Nu știam de ce vreau să fiu admirată Sau de către cine Nu știam că deja mă admiră Și nu știam cine Nu știam că ei nu mă văd pe mine. Nu știam că toți sunt, au fost sau vor fi O parte din mine Nu știam nici că oricum m-ai vedea Depinde de tine Nu știam câte note mai am de cântat Și în câte acorduri Nu știam unde-o să mă odihnesc Și în câte locuri. Nu știam cât de-adânc pot să zbor Sau cât de departe Nu știam cât mă poate schimba O singură carte Nu știam că voi fi tot eu, dar atât de aparte.

În ultima vreme toată lumea vorbește (pe bună dreptate) despre familia tradițională și valorile creștine. Sună foarte tare a propagandă fascistă, dar, hei, e vorba de tradiția românească! Dacă nu ești de acord cu ea, te plătește Soros și vrei să duci țara de râpă. Sau pur și simplu nu te duce capul, pentru că e la mintea cocoșului că homosexualii au o agendă prin care vor să ne fure copiii din orfelinate și, implicit, țara. Dar hai să ne uităm mai bine la familia tradițională. Ce înseamnă familie tradițională bazată pe valori creștine? Păi după cum vor unii (nu spun cine, BOR persoană importantă) să o prezinte, e cam așa: un bărbat și o femeie (ambii virgini) se căsătoresc, apoi fac copii, își sunt fideli toată viața, se respectă și se iubesc reciproc (mă rog, femeia e supusă, nu trebuie neapărat să fie și respectată) și rămân împreună și căsătoriți până când moartea îi desparte. Hai, pe bune? Unde e familia aia, că vreau și io să o văd majoritară în statisticile din România, ț...

Atât de multe sentimente se amestecă în mine ca într-un uragan. Obosesc și încerc să mă odihnesc câte puțin, dar nu reușesc niciodată. Sunt plină de furie. O furie oarbă pe care tot încerc să o ascund sub preș de când mă știu. Am ascuns atât de multă furie, încât nici nu mai văd preșul. Mă înfurie toate clișeele, toate stereotipurile, toate etichetele. Mă înfurie ignoranța, răutatea, lipsa de empatie, manipularea constantă din viața tuturor. A mea. Din viața mea. Mă înfurie propria mea ignoranță. Mă înfurie propria mea furie. Nu îmi amintesc de vreo perioadă în care să nu fi avut sindromul impostorului. Ce caut eu aici? Am văzut un clip pe Facebook – o reclamă – cu un guru american care le învăța pe femei cum să se poarte cu bărbații. M-au apucat toate spumele pământului! Îmi venea să dau cu el de toți pereții! “Dacă îți spune că nu are timp să vă vedeți, dar postează pe Facebook că merge la tot felul de evenimente și se distrează fără tine, prefă-te că nici tu nu ai timp de el ...

Cinderella is an old beautiful fairytale, isn’t it? We loved it as children. Especially the girls. We always wanted to be Cinderella because she got everything she wanted even if she was always treated poorly by her family. But what does it teach us? What are the values and morals of the story? Let’s start with the girls. How does a girl have to be to succeed in life? Beautiful! All the positive female characters in fairytales are beautiful. They have long hair and big eyes, they are skinny and always wear dresses. Cinderella is no different. She is beautiful and she works tirelessly to keep the house clean and to feed the entire family and all the animals she ever sees. In return, the animals will help her with her chores. Never her family. So, to be successful, you must first be a victim and everyone must feel bad for you. Never stand up for yourself. What’s the point in trying to change the way bad people treat you? Every successful girl is obedient and never leaves the house. ...

    Cu cât ai impresia că vezi mai mult, cu atât vezi mai puțin. Lanțul iluziilor se leagă verigă cu verigă până te înfășoară ca un cocon, zid aparent impenetrabil. Îți spui că este doar o armură, menită să te apere de săgețile și de gloanțele care șuieră bezmetice în jurul tău. Îți tragi coiful mai bine peste ochi și pășești în siguranță drept înainte cu ochii inchiși sub greutatea zalelor. Oricum, atâta timp cât habar nu ai că sub tine hăul se cască din ce în ce mai adânc, vei merge prin aer ca în desenele animate cu Wile E. Coyote și The Road Runner. Beep-beep! Răbdarea nu a fost niciodată punctul meu forte. De prea multe ori, nici inteligența. M-a salvat intuiția. Bulanul. Uneori, sufletul. Alteori, lipsa lui. Mai pleacă în vacanță. Câteodată simt nevoia să îi dau shut down. Ca acum. Am scos din șifonier lesele de diferite lungimi și cravașa. Un singur animal de companie nu îmi mai ajunge. Surogatele sunt întotdeauna mai eficiente în diverse combinații. Metamorfoz...

Sportul national Vaicareala! Vai, ce victima sunt! Numai EU sunt in situatia asta! Sau poate mai sunt si altii, dar nu in halul in care sunt EU!  Medicii se simt total indreptatiti sa ceara spaga, pentru ca vai, ei fac ore suplimentare si lucreaza in conditii de stres si au deadline-uri foarte stranse! Ca ei nu pot sa iasa la o "tigare" (pe bune, am citit in ceva publicatie un interviu si scria "tigare"! Cu e!) pana vine nush ce rezultat, ca habar n-am la ce meserii se referea domnul medic. Ei ar trebui sa aiba salarii foarte mari, pentru ca de jobul lor depind vieti omenesti. Hai sa ne gandim cine ar mai fi in situatia asta. Soferii profesionisti. Aia care conduc trolee si autobuze si tramvaie si microbuze si autocare. Medicul Florin Chirculescu, specialist in chirurgia toracica, a dat un interviu in care a declarat ca "Macar trebuie sa aiba linistea ca sa se gandeasca la plamanii tai sau la cordul tau cand te opereaza. Ca daca el se gandeste ca nu are ...

Astazi am dat intamplator peste un articol  care povestea despre un posesor de BMW exasperat de un biciclist care tocmai aruncase gunoiul la baza unui stalp de pe strada. Nimic anormal, nu? Daca ii pui posesorului de BMW un lant de aur la mana si o burta remarcabila, situatia se modifica. Brusc, nu mai e o situatie normala. De ce? De ce nu ni se pare (unora) normal ca un cocalar sa vrea sa traiasca intr-un oras curat? Pentru ca toti, dar absolut toti suntem victimele ideilor preconcepute. Am citit articolul si am zambit. Ne arata cat suntem de dispusi sa punem etichete aiurea. Apoi am inceput sa citesc si comentariile. Am inceput sa ametesc. Fiecare are cate o poveste despre cum a fost salvat de un cocalar/tigan/maghiar. Altii declara cu tarie ca nu are cum sa reactioneze asa un posesor de BMW. Ever! Clar! Serios??? De unde pana unde? De cand bunul simt este conditionat de IQ? Sau nu a vazut nimeni niciodata un prost cu bun simt sau inima larga? De cand bunul simt este con...

Imi dau seama ca nu iti spun destul de des cat esti de frumoasa. Tu, suflete, radiezi iubire chiar si in momentele tale cele mai adanci de tristete. Nu stiu cum sa iti spun cat de mult te iubesc. Tu trebuie sa stii! Chiar si atunci cand te fac sa suferi. Iarta-ma. Incerc sa fiu mai buna, mai blanda, mai ca tine. Uneori (de prea multe ori) uit si imi descarc pe tine nervi acumulati in alte parti. Parca mi se pune un val pe creier si nu mai pot sa gandesc. Dar tu sa stii ca eu te iubesc! Ti-am spus ca esti perfecta si nu m-ai crezut. Mama mea este perfecta! Mama, crede-ma, esti perfecta cu toate imperfectiunile tale care te intregesc. Mi-ai fost intotdeauna cea mai buna prietena. Stiu ca esti acolo pentru mine indiferent ce am eu nevoie. Imi esti trambulina, perna, plapuma, leagan, chiar si sac de box esti dispusa sa imi fii. Imi dai siguranta in mine. Siguranta sa ma arunc in orice, ca stiu ca tu vei fi acolo, langa mine, indiferent ce se intampla. Te invinuiesti pentru toate nea...

Acum o luna vorbeam de prejudecati. De normalitate si cine o stabileste sau o impune. Am uitat sa amintesc si de ipocrizie. Mihaela Radulescu a scris pe blogul ei. Si-a exprimat opinia in public. Si publicul a inceput sa urle. Mihaela Radulescu isi impune opinia ei despre normalitate incercand sa ingradeasca opinia altora despre normailtate. Incerc sa trec peste amalgamul pe care cu buna stiinta l-a facut acolo. Draga Mihaela, ai dreptul sa iti cresti copilul cum crezi tu de cuviinta, asa cum fiecare are acelasi drept. Ai dreptul sa faci din el un OM, asa cum ai dreptul sa faci din el un meltean. E fix alegerea ta! Dar nu impune si altora cum sa o faca! Te-ai trezit tu ca nu e normal sa vezi pe strada doi barbati sarutandu-se. Eu cred ca nu e “normal” sa vad pe strada doua (sau mai multe) persoane luandu-si limba-n gura. Indiferent de sex sau preferinte. Nu cred ca este “normal” sa expui un copil la asemenea scene. Americanul are o vorba pentru situatiile astea. El zice “ge...

În seara asta am fost la Romeo și Julieta la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Un spectacol care se vrea musical pop-rock. Un musical pop (și când spun pop mă gândesc la muzica ușoară românească din anii 80) cu influențe de operetă este ce a ieșit în seara asta. Și asta o spun cu indulgență. Țin să precizez că nu am văzut distribuția cu Jorge, ci pe cea cu Lucian Ionescu în rolul lui Romeo. Din ce am citit pe ici, pe colo, cea cu Jorge a avut un succes nebun. Poate o avea si spectacolul din seara asta, dar eu nu am mai rezistat până la final să văd reacțiile. Ce pot să spun cu siguranță este că singura voce de musical din seara asta a fost a lui Adrian Nour (Benvolio), iar singura voce de operetă a fost a lui Orest Pîslariu Ranghilof (Capulet tatăl). Restul ori erau răciți, ori au avut o seară proastă. Sper. Că mie mi se pare o idee foarte proastă să combini în același spectacol musicalul cu opereta este doar o părere și ține doar de gust. Dar că singurii care au ș...

Judecam. Judec. Nu imi place ca judec, asa ca ma judec. Daca doar as judeca, asa, la modul general, adica sa-mi folosesc judecata, n-ar fi rau. Dar ii judec pe altii. Judec actiuni, idei, oameni, bucati de oameni. Primul instinct e sa ii judec. A zis o tampenie = e un prost. De parca mie nu imi iese niciodata niciun porumbel. Ii face copilul scene in public = parinte idiot care nu ar trebui sa aiba voie sa se reproduca. Nu stiu nimic nici despre parinte, nici despre copil. Isi face selfie-uri = narcisist/a. A tuguiat si buzele in poza = pitzipoanca (aici s-ar putea sa am dreptate, dar cine sunt eu sa judec alegerea unui om de a fi pitzi?). Si lista poate continua. In momentul in care cineva iese din tipare, face ceva neobisnuit, isi schimba modul de viata, gandirea, orice, se spune ca a luat-o razna. A luat-o razna cu tigarile/bautura/ femeile/barbatii/religia/iesitul in oras sau orice altceva se schimba radical. Evident, niciun exces nu este recomandat. Dar cine decide care este...

M-am dus într-o încercare idealistă, dar mult prea subtilă de a mă pişa pe clasa politică. Am citit conştiincioasă fiecare nume, iar apoi am ştampilat. Cu grijă. Între pătrăţele. Între pătrăţelele de pe fiecare filă. Încet, tacticos, fără ură. Cu zâmbetul pe buze. Ba chiar m-a bufnit râsul când am auzit, din spatele perdeluţei bleumarin, conversaţia celor de la măsuţele cu nume de străzi:    - Hai, că mai avem doar câteva ore până la opt.    - Asta dacă nu mai prelungesc... Vacarm.     - Cum să prelungească?    - Cum, bă?    - Cine-a zis că prelungesc?    - Ce să prelungească? Să nu prelungească nimic! N-au voie! I-au sărit toţi în gât ca o haită de câini hămesiţi pe o bucăţică de carne căzută dintr-o şaorma. Cudetoate. De parcă ăla  ar fi luat atunci decizia să prelungească. Am plecat senină de la vot. I-am lăsat să se certe în continuare, să-şi verse unii pe alţii lăturile, zoaiele, fi...

Maine, 27 septembrie 2013, la JW Marriott Grand Hotel Bucharest va avea loc cea de-a șasea ediție Webstock Awards, competiția care oferă recunoaștere celor mai inedite și mai creative proiecte din mediul online, lansate în ultimul an în România. Cea de-a șasea ediție Webstock va reuni comunitatea online locală și își propune să aducă în prim plan persoane care au avut inițiativa de a schimba lucrurile din jurul lor, persoane implicate, dar și care consideră Internetul un loc de dezvoltare. În prima parte a zilei, Webstock include două sesiuni de conferințe, unde oameni care au dezvoltat proiecte inedite, au avut idei inovative și realizări semnificative, le vor prezenta participanților experiențe personale de succes. După-amiază, se vor desfășura în paralel trei micro-evenimente specializate , Blogging, Communication și Mobile, care vor dezvalui insight-urile celor mai bune studii de caz, cele mai noi tendințe în domeniu și tactici eficiente în promovarea prin intermed...

Imi simt tulburarile zbatandu-se in mine, pasari oarbe cu aripi de catifea. Imi spun ca mi se pare si mai iau o pastila, dar ele isi zboara in continuare ratacirile. Iesiti, pasari! Zburati in cerul albastru sau asezati-va pe crengi de stejar aramiu! Voi nu vedeti ca a venit toamna?

Se numeste workshop de dans contemporan, dar este mult mai mult. Pe langa incalzire, stretching si miscarile pe care ni le-a aratat, Razvan Mazilu ne-a invatat ce inseamna sa simti. Sa te simti pe tine, ca sa poti sa oferi celor din jur, sa ii simti pe cei din jur ca sa poti interactiona cu ei. Lucruri simple, de bun simt, dar pe care am inceput sa le uitam in goana noastra infernala din fiecare zi. Razvan Mazilu te schimba din interior prin puterea exemplului. El, om frumos, te invata sa iti cultivi si apoi sa iti arati frumusetea din suflet. Iti arata ca nu ai nimic de pierdut. Te face sa realizezi ce este esential pentru tine. Pentru sufletul tau, pentru mintea ta, pentru trupul tau. Este incredibil cat de mult am invatat in doar sapte zile. Mi-am adus aminte de mine. Mi-am adus aminte in cate moduri pot sa exprim un sentiment, o idee, o senzatie. Si cate mocnesc in mine, asteptand sa fie scoase la lumina. Stiu ca acest curs ne-a atins pe fiecare in parte. Vad asta in ochi...

Lumea se bucura ca ninge. “Vaaai, ce frumooos ningeee!”, zic optimistii. Pesimistii de colo: “Uite, bah! Acuma ninge asa frumos si sa vezi ca de Craciun e uscat si nashpa!”. Da’ de ce e nashpa cand e uscat pe jos? – zic eu. Ce dracu’ o fi asa de “frumoooos” cand vine frigul si imi intra in oase si imi ingheata degetele pe tigara si imi ninge pe ea si mi-o stinge sau doar mi-o face mai slaba (pe tigara) si se fac nameti prin care nu poti sa mergi, asa ca nu mai e loc pe trotuar si nametii se transforma intr-o mazga mizera si in baltoace imputite si mi se strica toate incaltarile de la solutiile cu care transforma astia muntii de nameti in baltoace imputite si tre’ sa pun pe mine dooj’ de mii de straturi de toale, ca dupa ce ca n-am destule (n.r. nu imi mai incap in sifonier, da’ tot n-am destule) tre’ sa mai pun si multe de-odata  pe mine. Nu, ca il manii pe Dumnezeu! Bine, am cu ce ma imbraca. Doar ca nu imi place mie sa imi pun asa multe straturi pe mine. Ce sunt io? O ceapa d...

Se apropie Craciunul. Urmeaza Revelionul si gata si anul asta. De mica am fost obisnuita sa se intample lucruri frumoase in perioada asta. Frumoase si neasteptate si magice. Mi-a intrat in sange sa ma astept la tot felul de lucruri de la perioada asta. Nu de la cineva anume, ci de la oricine si de la toata lumea in acelasi timp. Ma astept ca oamenii sa fie mai buni, sa ii cuprinda pe toti o stare de altruism si de blandete si de voie-buna. O fac instinctiv, cu toata constientizarea imbecilitatii acestei idei. Ba mai mult, e chiar un razboi general in mine cu ocazia „Sfintelor Sarbatori de Iarna”. Sufletul meu „puuurrr si inoceeent” tine cu indarjire de ideea asta de copil naiv si cretin, vrea neaparat sa vada magia sarbatorilor, vrea neaparat sa fie dezamagit in fiecare an. Nu, el nu vrea sa fie dezamagit. Evident, el chiar asteapta magia. Ratiunea e cea care ii spune, ba nu, ii striga, ii urla in ureche sa se potoleasca, sa fie mai realist, ca iar o sa faca buba. Ratiunea care le ...