Am fost la vot

M-am dus într-o încercare idealistă, dar mult prea subtilă de a mă pişa pe clasa politică. Am citit conştiincioasă fiecare nume, iar apoi am ştampilat. Cu grijă. Între pătrăţele. Între pătrăţelele de pe fiecare filă. Încet, tacticos, fără ură. Cu zâmbetul pe buze. Ba chiar m-a bufnit râsul când am auzit, din spatele perdeluţei bleumarin, conversaţia celor de la măsuţele cu nume de străzi:

   - Hai, că mai avem doar câteva ore până la opt.

   - Asta dacă nu mai prelungesc...

Vacarm. 

   - Cum să prelungească?

   - Cum, bă?

   - Cine-a zis că prelungesc?

   - Ce să prelungească? Să nu prelungească nimic! N-au voie!

I-au sărit toţi în gât ca o haită de câini hămesiţi pe o bucăţică de carne căzută dintr-o şaorma. Cudetoate. De parcă ăla ar fi luat atunci decizia să prelungească.

Am plecat senină de la vot. I-am lăsat să se certe în continuare, să-şi verse unii pe alţii lăturile, zoaiele, fierea. Mă gândeam că ar fi haios să apară un nou trend în politică: întoarcerea la voievodat. Dacă tot e în trend întoarcerea la rădăcini, la strămoşi, la portul popular, la mândria neamului, Ţepeş (Doamne), Ştefan Vodă şi Mihai... Chiar nu se gândeşte nimeni să facă din România un mare şi independent voievodat? Mă aştept la nişte hipsteri gen UniţiSalvăm să vină cu propunerea asta. 

Poate că într-o zi, la întrebarea 'Ce ai mai făcut?', răspunsul 'Un partid' nu va fi ceva neobişnuit. Să vezi aunci râs!