Ninge

Lumea se bucura ca ninge. “Vaaai, ce frumooos ningeee!”, zic optimistii. Pesimistii de colo: “Uite, bah! Acuma ninge asa frumos si sa vezi ca de Craciun e uscat si nashpa!”. Da’ de ce e nashpa cand e uscat pe jos? – zic eu. Ce dracu’ o fi asa de “frumoooos” cand vine frigul si imi intra in oase si imi ingheata degetele pe tigara si imi ninge pe ea si mi-o stinge sau doar mi-o face mai slaba (pe tigara) si se fac nameti prin care nu poti sa mergi, asa ca nu mai e loc pe trotuar si nametii se transforma intr-o mazga mizera si in baltoace imputite si mi se strica toate incaltarile de la solutiile cu care transforma astia muntii de nameti in baltoace imputite si tre’ sa pun pe mine dooj’ de mii de straturi de toale, ca dupa ce ca n-am destule (n.r. nu imi mai incap in sifonier, da’ tot n-am destule) tre’ sa mai pun si multe de-odata  pe mine. Nu, ca il manii pe Dumnezeu! Bine, am cu ce ma imbraca. Doar ca nu imi place mie sa imi pun asa multe straturi pe mine. Ce sunt io? O ceapa degerata? O varza? Cu carne?

Si ma dispera contactele mele de pe feizbuc cand se inteleg toti de-odata sa puna poze cu cum ninge de la ei de pe geam, din masina, din troleu, din fata blocului, de la iesirea din metrou, din fata de la mega image sau mai inteligentele poze cu stratul de zapada adunat pe propriul pervaz/parbriz/toc de usa/clanta/chilot. Da, bah, am vazut si io ca ninge. Sa stiti ca si la mine si la voi in toate pozele voastre din fiecare an ninge la fel: alb! Daca ar fi nins roz bombon sau bleu ciel, daca ar fi nins de jos in sus sau perfect orizontal sau in august, da, intelegeam sa va mirati toti si sa imortalizati momentul! Da’ ninge normal, bah!

Vorba poetului: “Ce vrei, fah, e iarna!”