Suflet de floare
Ai impresia ca am
o fire auto-distructiva? Ai impresia ca vreau, ca cer distrugere pentru a
distruge? Cat de ciudat poate cladi ceva aparent distructiv nu stii? Cat de
frumos se ridica florile din ingrasamant natural nu ai invatat niciodata? Da,
adica din cacat! Cacatul face bine la flori. De-aia stau eu in cacat. Ca ma vad
floare. Si da, vreau sa cresc. Vreau sa ma fac mare. De-aia vreau sa stau cu burta la soare. Ca face
bine. Ce mai face bine la flori ? Apa. De-aia imi place sa stau cu orele in apa. In mare, in cada, sub dus…
Cineva mi-a rupt o bucata din mine.
Si-a plantat-o undeva. Sau a aruncat-o. Nu stiu. Nu am murit. M-am
ofilit putin atunci, ca m-a durut. Dar stii, cand rupi o bucata dintr-o floare,
din locul ala cresc mai multe flori. Locul ala intareste floarea. O face mai
puternica. Si a mai trecut o vreme
si a mai rupt cineva o crenguta din mine. S-a intamplat sa fiu taiata toata...
odata... si atunci a trebuit sa cresc din nou. Am crescut altfel. Mai frumoasa,
mai plina de flori. Asa cresc florile.
Atunci mi-au crescut si spinii. Ce
subtirei si ascutiti erau... si cum intepau ei tot in jur... acum s-au mai
tocit. Sunt mai mari, mai grosi, dar trainici. Inteapa doar pe cine se apropie
prea mult si ma apuca de unde nu trebuie... unde sunt spinii. Tu nu te uiti?!?
Nu vezi ca acolo am spini?!? Vrei sa ii rupi? Si eu cu ce ma mai apar? Crezi ca
e usor sa imi rupi spinii? O sa iti zgarii buricele degetelor pana la sange! O
sa te ranesc cu toata puterea spinilor mei pana vei ajunge sa ii prinzi din
punctul lor slab. Daca vei ajunge vreodata acolo.
Da, imi doresc sa ajunga cineva
acolo. Imi doresc sa imi rupa cineva toti spinii. Si daca o face doar ca sa ma
apuce mai bine... sa ma taie ca sa ma puna intr-o vaza unde sa ma ofilesc... si
apoi sa ma arunce... sau sa ma puna intr-un ghiveci... in care sa prind alte
radacini... in care sa ii fac alte flori... mai mititele, asa ca de ghiveci. Cu
radacina veche ce s-ar intampla?
Ai impresia ca am o
fire auto-distructiva?
• Lullaby – Sau, in alta ordine de idei, cat de pregatiti suntem sa acceptam diferentele reale si obiective dintre lumea reala si lumea interioara. Lumea interioara mi se pare mai usor de explorat, atata timp cat esti constient de faptul ca singura legatura pe care o are cu exteriorul este modalitatea constructiilor (um imprumut din exterior pentru a ne putea reprezenta si intelege interiorul). Ceea ce este in noi, este exact asa cum ne dorim. Sau cel putin poate fi intotdeauna modelat asa cum ne dorim. Sau poate ma insel…
ReplyDelete• Fata-acadea– Lully, nu cred ca vom avea vreodata cunostintele necesare sa acceptam diferentele dintre cele doua lumi. Lumea interioara o putem considera usor de explorat pentru ca o delimitam inconstient, atat cat e capabila perceptia mentala a fiecarui individ in parte. Dar stii ca daca ar fi conexati toti neuronii nostri, milioanele de neuroni, cantitatea lor ar fi mai mare decat cantitatea universului?
• Lully – O delimitam si constient. Tocmai asta o face atat de usor de explorat. Se stie ca nu ne folosim capacitatea mentala nici macar pe jumatate. Nu e nimic nou. Adica suntem toti niste prosti!