Cantece de leagan

Îmi doresc să îmi zbârnâie mintea. Îmi doresc să mă răsfăț în puf de lebădă neagră. Îmi doresc să mă topesc în raze constante. Îmi doresc.

Ai impresia ca am o fire auto-distructiva? Ai impresia ca vreau, ca cer distrugere pentru a distruge? Cat de ciudat poate cladi ceva aparent distructiv nu stii? Cat de frumos se ridica florile din ingrasamant natural nu ai invatat niciodata? Da, adica din cacat! Cacatul face bine la flori. De-aia stau eu in cacat. Ca ma vad floare. Si da, vreau sa cresc. Vreau sa ma fac mare. De-aia vreau sa stau cu burta la soare. Ca face bine. Ce mai face bine la flori ? Apa. De-aia imi place sa stau cu orele in apa. In mare, in cada, sub dus… Cineva mi-a rupt o bucata din mine. Si-a plantat-o undeva. Sau a aruncat-o. Nu stiu. Nu am murit. M-am ofilit putin atunci, ca m-a durut. Dar stii, cand rupi o bucata dintr-o floare, din locul ala cresc mai multe flori. Locul ala intareste floarea. O face mai puternica. Si a mai trecut o vreme si a mai rupt cineva o crenguta din mine. S-a intamplat sa fiu taiata toata... odata... si atunci a trebuit sa cresc din nou. Am crescut altfel. Mai frumoasa, mai

Am fost la Viena! Unde am vazut oameni urcand pe cladiri  si coborand de pe ele disciplinati. M-au alergat in prima zi ca pe hotii de cai. Repede, repede, sa ajungem si la museumsquarter si la   parlament  si la Rathaus (unde incepuse targul de Craciun si am baut o canutsssa de vin fiert la 3 euro :| plus 2 euro canutsssa, ca era dragutsssa si n-am mai dus-o inapoi)  si la Michaelerplaz  si daca tot am ajuns acolo, facem o poza si la Michaelerkirche  si in fata la Hofburg pozam calutii, ca la ora aia nu mai aveai ce altceva sa mai pozezi :)))  si in aceeasi zi (adica seara) am ajuns si la Stephan’s Dom. Cand am auzit ca a doua zi vor sa o ia de la capat, cu trezire la 7 dimineata, sa fim la Schonbrunn la 9, am anuntat despartirea de grup. Pai ce, eu vreau sa merg la Zoo! Ah, nuuu, noi nu mergem la zoo, ca mie si-asa nu imi plac animalele. Ummmm ok! Eu vreau la zoo! Asa ca a doua zi, eu si perechiul meu ne-am trezit pe la 9 si ceva, ne-am dus la fruhstukul intrat in pretul cam

Ultima dată când am iubit. Când am iubit cu adevărat. Iubirea aia naiva, dăruita, totala... proastă. L-am ales pentru că m-a atras privirea lui. L-am vrut doar pentru mine. L-am avut... doar pentru mine? Nu. Nu doar pentru mine. Cu toate că nu am ştiut. Săptămâna oarbă, la mine a durat 8 ani. 8 ani în care am fost fericită. 8 ani de distracţii, pasiune, sacrificii, împliniri... poate mai puţine împliniri daca mă uit in spate. Dar atunci îmi erau de ajuns. Nu am căutat niciodată... încrederea era deplină. Băgam mâna în foc pentru el. Şi din punctul meu de vedere, 8 ani a fost doar al meu. Dap. Dar a venit şi momentul. Momentul când am simţit ceva ce nu mai simţisem de ani de zile. Un sentiment pe care l-am recunoscut imediat. O premoniţie. De fiecare dată când am iubit, înainte de despărţire, mă copleşea sentimentul ăsta, venit... el ştie de unde. L-am alungat cu un strigăt “Tu ce cauţi aici?!?” şi cu negarea iminentă. Sunt nebună. Am luat-o razna. Nu s-a schimbat nimic. Ce-i cu

Ma povestesc pe mine. Ma povestesc tuturor, oricui, fara retineri. Sunt o poveste. Incep cu “a fost odata” si inca mai sper ca ma voi termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti?” hmmm nu stiu daca asa ma voi termina. Am eu alt sfarsit pentru mine... “si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna!” poate s-ar potrivi mai bine? Poate. Va spun la sfarsit. Acum suntem pe undeva pe la mijlocul povestii. Ce se intampla in povesti pe la mijloc? Pai heroina principala si neaparat personaj pozitiv, se da de ceasul mortii. Nu-i merge nimic, iubitul s-a transformat in porc si a fugit peste 9 tari si 9 mari, iar EA, ea trebuie sa roada 9 paini de piatra (tocmai am terminat cu dintii, poate tocmai ca sa ii am sanatosi sa am cu ce roade la painile alea), sa rupa 9 perechi de opinci de fier (ei, hai, chiar opinci??? Unde sa mai gasesc opinci???) si sa toceasca 9 toiege de otel (pe spinarea cui?) pana sa il gaseasca. Deci ea trebuie sa il gaseasca pe el. B

Sa ma trezesc. Sau nu… sa visez in continuare… sa traiesc in visul meu. Sa ma trezesc. Cand m-as trezi as fi urata? Mi-am pus funda rosie pe ceafa ca sa fiu sigura totusi... Ma afund. Imi place. Uneori. Mi-e frica sa ma trezesc. Chiar daca ar fi posibil. Ar fi posibil... si sa ce? Sa fiu ce? Care e diferenta dintre minciuna si sinceritate? Acum esti sincer, acum nu mai esti sincer... care e diferenta? Ar trebui sa stiu? Nu. Nu ar trebui sa nimic. Oricat de libera as vrea sau nu sa fiu, oricat de liber crezi ca esti, oricat de liber ar crede ca poate fi, totul in jur e o carcera. Traiesti in limitele propriei minti. Traiesti in limitele propriei imaginatii. Mai mult nu ma duce capul. Mai mult nu exista. Acum. Nu imi ajunge atat. Vreau mai mult. De unde? De unde sa scot mai mult? Ma las influentata. Asa mai imprumut si din imaginatia altora. Din limitele lor mi le largesc pe ale mele. Sau fac mai multe carcere mai mici? Care e diferenta? Diversitate. Si daca nu exista inseamna

Sunt inca la munca… si nu stiu cand o sa termin. Sunt pe pilot automat . Nu am mancat de ieri dimineata… mancare. Doar dulciuri si fructe hehehehehe…. da’ las’ ca beau Nestea si mi-a zis mie Did ca nu mai e nevoie sa mananc yupiiiiiiiiii :D Astept urmatoarele documente de formatat. Chestii. Si azi trebuie sa vin iar la munca? Oare… oare o sa vin? ;)) Oare… am deja 8 ore jumate peste program. Practic am muncit cat pentru maine si inca putin. Hihihihihi sport extrem ! Da’ stii care e culmea? Nu mi-e somn! Ma gandesc la verzi si uscate, am ochii obositi , sunt obosita si o simt in spate, dar nu mi-e somn. Mai pot. Mai pot… mai vreau? Nu am baut nici cafea nici cola nici energizant . Sunt tare, frate! Aud statuia cum imi creste in curte! :))))))))))))) L.E.: E 6 dimineata si eu tot nu am plecat acasa… revin cu amanunte?

Luni dimineata, ploua, frig, el a plecat devreme de langa mine si mi-a lasat patul sa se raceasca. Mi-am tras plapuma mai bine in jurul meu... dupa ce toata noaptea am scos cate un picior din ea... ce mult mi-a placut noaptea asta... cum m-a tinut in brate cu indarjire aproape... oricum ma foiam eu, tot ma strangea langa el. Aproape sufocant. Cald. Tandru. Sincer. Poate chiar involuntar. Pielea lui fierbinte lipita de a mea mi-a odihnit trupul. Si apoi alarma. Mi-a sarutat umarul, obrajii, buzele... m-a mai strans odata in brate. Caldura ramane amagitoare cateva minute si apoi... frigul. Somn agitat, usor nervos, stiind ca urmeaza sa sune inca odata si pentru mine. Si urla. (Taaaaci!) si incepe ritualul de dimineata. Mai devreme cu o ora... de ce? Programare la dentist. Si acum stau cu falca amortita si nu am niciun chef de munca. Vreau inapoi in pat. Vreau inapoi in bratele lui. Acolo era cald... Daca as fi fost pisica, azi-noapte as fi tors...

“Oamenii sunt singuri” mi-a spus. Adica ce, credeai ca eu nu stiu? Credeai ca eu nu sunt singura? Ma doare? Imi mai fac din cand in cand cate o anestezie si nu mai simt. Ce vrei? Sunt inconjurata de oameni. Oameni care vor sa fie cu mine, langa mine... pentru mai mult sau mai putin timp. Ii vad oare? Ce legatura are? Tot singura ma simt. Esti inconjurat de oameni. Oameni care vor sa fie cu tine, langa tine... pentru mai mult sau mai putin timp. Ii vezi oare? Ce legatura are? Tot singur te simti. Te-ai vrut virtuos candva... mai vrei? Nu... vrei doar ce iti convine. Arta nu permite compromisuri. O faci din placere sau o faci pentru bani? Care este motivul principal? Ce legatura are cu virtutea? Nu au cum sa fie ambele pe acelasi loc. Pe mine nu ma minti. (“Te simti libera cu mine?”) Sau fa-o, dar nu te astepta sa te si cred. Voi intra in jocul tau. De cele mai multe ori iti voi lasa impresia ca te cred. Dar, daca esti atent, vei observa din cand in cand cate o mica ironie roz

A mai trecut un an… un an de cand s-a nascut al doilea copil al ei. Primul a murit la cateva zile dupa nastere. Cand am aflat... nu stiam ce sa ii spun. Nu stiam cum va reactiona. Nu stiam ce as fi putut eu sa ii spun ca sa ii aline suferinta. Una din cele mai puternice femei pe care le cunosc, la doar cateva luni dupa, imi spunea ca o ia de la capat. Ea isi doreste un copil. Si a reusit. A nascut un baietel superb. Un copil special. Despre copiii care se nasc cu semn in frunte se spune ca au fost sarutati de ingeri. Inainte sa se nasca, ingerul lui i-a spus ca ii va fi toata viata aproape, sa nu uite asta, l-a imbratisat si l-a sarutat pe frunte. Este un Fat-Frumos. Toti Fetii-Frumosi au ceva in frunte. Ori un mot, ori o stea... ori sarutarea unui inger.