Ploaie citadina
Ma
plimb pe strada Mendeleev. Stropii de ploaie formeaza un model bizar in
baltoacele de peste tot. Sunt o broscuta bleu ce sare din frunza de nufar in
frunza de nufar pe lacul natal. Tup tup. Am scapat de musuroiul de grabiti din
Amzei. Trec pe langa ferestre inalte, deschise larg. Un sertar inchis… sunetul
de mobila veche imi starneste amintiri pierdute cu multi ani in urma. Imaginea
atelierului din Nuferilor, cu parchetul scartaitor, mobila joasa si constantul
miros de tus. Peretii aceia inalti, plini de cele mai inalte usi din viata mea…
multe… foarte multe usi inalte… Imi ploua pe creieri, spalandu-mi sufletul.
Comments
Post a Comment