Ploaie citadina

Ma plimb pe strada Mendeleev. Stropii de ploaie formeaza un model bizar in baltoacele de peste tot. Sunt o broscuta bleu ce sare din frunza de nufar in frunza de nufar pe lacul natal. Tup tup. Am scapat de musuroiul de grabiti din Amzei. Trec pe langa ferestre inalte, deschise larg. Un sertar inchis… sunetul de mobila veche imi starneste amintiri pierdute cu multi ani in urma. Imaginea atelierului din Nuferilor, cu parchetul scartaitor, mobila joasa si constantul miros de tus. Peretii aceia inalti, plini de cele mai inalte usi din viata mea… multe… foarte multe usi inalte… Imi ploua pe creieri, spalandu-mi sufletul.

Comments

Popular posts from this blog

What does Cinderella teach our children?

"De vorbă cu Oana" - dialog în versuri

#growup