Ganduri la cerere

Sunt din nou singura. Nu e prima oara. Sunt fericita. Sau doar vreau sa fiu. De ce nu as fi? Ma gandeam asa: daca iubesc pentru ca imi doresc mult mult mult sa simt iubirea, de ce nu as fi fericita pentru ca imi doresc mult mult mult sa simt fericirea? Asa ca am decretat: sunt fericita!!!111oneoneone (p-asta am invatat-o de la ultimu’). De la fiecare invat cate ceva. Ca sunt cu adevarat frumoasa am invatat de la toti, dar in anumite momente tind sa uit sau sa nu imi pese sau sa imi neg frumusetea. Dar imi trece. Sunt berbeaca, deci totul se invarte in jurul meu. Sunt “o bestiala” cum mi-a zis alt fost, dupa ce si-a dat el seama ca… da, bah, prostule, sunt! Al dreq de prost, ca atunci nu ai stiut sa vezi cat sunt de bestiala! Sunt funny, asa ca nu pot sa ma plictisesc. Cum mai sunt berbecii? Ah, da, sunt incapatanata, orgolioasa, eu am intotdeauna dreptate (hai, treaca de la mine, mai are si ratonelu’ dreptate din cand in cand, dar doar atunci cand gandeste ca mine:P).

La ce as putea sa ma gandesc? La mine!!! Ca doar nu la acadele care stiu sa viseze… sau la pantere razvratite… sau ciori maritate cu corbi aristocrati… sau la martisoare numai bune de pus in piept… la barbati nu ma gandesc niciodata!

Vine uichendu’ si de data asta nu o sa mai stau in casa. De data asta mi-am facut program. Da. M-am gandit eu ca e mai bine asa. Sa ies in lume, sa “socializez”, sa mai sucesc niste minti, sa mai mototolesc niste suflete… doar asa, ca sa nu imi ies din mana.

Ma gandesc la un fat frumos… ma gandesc din ce in ce mai serios sa mi-l fac prieten imaginar. Eu nu am avut niciodata un prieten imaginar. Toti prietenii mei socializau intr-un moment sau altul cu alti prieteni. Eh nu pot sa cred ca m-au menajat atat de tare incat sa nu imi spuna nimeni niciodata “eu nu vad pe nimeni” sau “da’ tu cu cine stai de vorba?”  :)) cum ar fi fost??  :))) Divaghez. Deci, dupa cum spuneam, sa mi-l fac prieten imaginar. Pe fat frumos. Sa dezvoltam o prietenie frumoasa, inteligenta (la cat sunt de proasta orice ar veni din partea lui ar fi super inteligent), bazata pe incredere si respect reciproc. Si dupa ce se indragosteste nebuneste de mine si ma cere de nevasta… sa ii rad in fata (ivil asa, mwahahahahahaaaaaaa) si sa ii spun pe un ton ingeresc “stii, casatoriile intre un om si imaginatia lui nu sunt inca legalizate” si el va fi devastat!

Ti-au ajuns gadurile astea?