Fantezia cu trotuarul
In ultimul timp am o noua fantezie… cu un trotuar doar al
meu… pe care sa merg doar eu, pe care sa nu existe niciun copac, pe care sa nu
parcheze nicio masina, pe care sa nu se usureze niciun animal, pe care sa nu
isi scuipe flegmele niciun imbecil. Un paradis doar al meu, pe care sa nu poata
sa il strice nimeni, proprietate privata cu drept de omucidere in caz de
invadare.
Visez la un viitor stralucit in care si pietonii circula pe
partea dreapta. A trotuarului, nu ma intelegeti gresit, nu sunt atat de
despotica. Visez la o revolutie a pietonilor. Sa ne ridicam cu totii impotriva
tiraniei masinilor care ne ocupa spatiul pietonal! Sa „parcam” si noi in
mijlocul drumului, ca pe trotuar nu avem loc, iar ei, soferii, sa ne ocoleasca…
pe unde mai au si ei loc. Iubesc zona Lipscani , o oaza a pietonilor. Imi
doresc sa fie de 10 ori mai mare. Sa fie tot centrul pietonal, ca in mai toate
metropolele lumii.
Sunt, totusi, optimista. Am inceput sa cred intr-un viitor
mai bun de cand am inceput sa vad bucurestenii oprindu-se la stop. Bucurestenii
au inceput sa astepte culoarea verde a semaforului. Or fi fost si ei prin
vestul Europei? Sau i-au vazut pe altii ca stau si a intrat in functiune
eternul spirit de turma?
Comments
Post a Comment