Despre frustrarile varstei a III-a… (presupuneri neavizate si aberatii pe o tema data)

… sau de ce ne e asa frica de batranete atunci cand suntem tineri.

Toti batranii au frustrari. Pentru ca nimeni nu are nici timp nici resurse sa faca TOT ce si-a dorit in viata. De unde si frustrarile. La batranete iti dai seama de cate ai fi fost capabil (mult mai mult, indifferent cat de mult ai realizat) si iti dai seama ca tinerii din ziua de azi au mai multe posibilitati decat aveai tu si sunt atat de batuti in cap incat nu sunt capabili sa realizeze nici macar cat ai realizat tu. La batranete uiti de ce nu luai in seama sfaturile batranilor, uiti de ce ti se pareau atat de rupti de realitate , uneori uiti chiar ca ii priveai asa. Uiti sau blochezi amintirile pentru ca dor. Cel mai dureros este sa iti aduci aminte cum erai (nu cum iti doresti acum sa fi fost) cand erai tanar.

Noi, astia tineri si ignoranti nu vrem sa ajungem la fel. Asta e mostenirea noastra. Ni se transmite genetic. Frica tuturor timpurilor. Sa nu ajung si eu ca el/ea. Sa nu fac si eu aceleasi greseli. (de unde o veni ideea asta? Oare nu tot de la parintii/bunicii care au impresia ca le stiu pe toate si ca stiu ei mai bine decat tine ce iti doresti de la viata?) Tinerii nu vor sa ajunga niste bosorogi cu dureri permanente de oase si cu permanente probleme de viata (viata altuia, ca pe a lui deja e prea tarziu sa o mai schimbe). Si cand ajung acolo toti uita ca de asta le-a fost frica. Acum e ceva normal, natural, frumos chiar. Suflete nobile care vor sa deschida ochii acestor tineri cu posibilitati, care au impresia ca “tot ce zboara se mananca” (bah, unde ati vazut voi tineri sa vrea sa manance avioane?), acestor “branza buna in burduf de caine” (branza nu isi alege burduful, asa ca gasiti si voi o analogie un pic mai inteligenta si care sa nu va incrimineze tot pe voi, daca tot va credeti atotstiutori), acestor ignoranti care nu vor sa gandeasca/invete.

Nimeni nu are o viata perfecta. Daca tu esti cel care a facut alegerile pentru viata altuia nu te astepta sa ti se multumeasca la inceput sau la final pentru ce a iesit bine. Dar pentru ce a iesit rau vei fi intotdeauna singurul vinovat. Mult mai frustrat va fi batranul care nu a putut sa isi aleaga drumul in viata, gandindu-se la cat de fericit ar fi fost daca ar fi fost lasat sa faca ce si-a dorit. Intotdeauna vor exista lucruri prost facute. Dar e mult mai usor sa stii ca ti-ai stricat singur obiectul preferat decat sa stii ca ti l-a stricat altcineva.

Mi-e frica de batranete. Mi-e frica de momentul in care o sa uit sa mai visez cu ochii deschisi si cu zambetul pe buze cu toate ca stiu ca o sa ma trezesc cu un gust amar in gura, mi-e frica de momentul in care o sa uit sa aberez de dragul de a abera, o sa uit ca putem sa ne si distram si ca nu trebuie sa fim tot timpul seriosi. Mi-e frica de momentul in care tinerilor le va fi in cel mai bun caz mila de mine. Mi-e frica de momentul in care voi ajunge si eu intoleranta si ma voi crede atotstiutoare si voi incerca sa le deschid ochii tinerilor ignoranti… Mai grav e ca stiu ca asa o sa fiu. Toti ajungem acolo… Toti devenim niste frustrati. Toti devenim dezgustatori.