Fericirea suferintei


Curcubee se desprind din roua diminetii si se agata ca un vrej in parul lasat pe spate. Soarele straluceste viu, iarba este de un verde crud, proaspat, inmiresmat. Imi aduc aminte de ele… de ce nu le-am mai vazut? Am fost prea ocupata sa ma plafonez. Credeam ca sunt aproape fericita. Si eram… aproape fericita… asteptam acel ceva care sa imi aduca implinirea fericirii. Si a venit. Nu cum ma asteptam. In niciun caz cum ma asteptam… (“Serios?” Imi sopteste o voce de dincolo).

Imi descopar fericirile multe in boabe de roua prelinse pe barbie . Nu, nu plang. Dimineata se asterne de fiecare data roua.

Comments

Popular posts from this blog

"De vorbă cu Oana" - dialog în versuri

What does Cinderella teach our children?

#growup