Fericirea suferintei
Curcubee se desprind din roua diminetii si se agata ca un
vrej in parul lasat pe spate. Soarele straluceste viu, iarba este de un verde
crud, proaspat, inmiresmat. Imi aduc aminte de ele… de ce nu le-am mai vazut?
Am fost prea ocupata sa ma plafonez. Credeam ca sunt aproape fericita. Si eram…
aproape fericita… asteptam acel ceva care sa imi aduca implinirea fericirii. Si
a venit. Nu cum ma asteptam. In niciun caz cum ma asteptam… (“Serios?” Imi
sopteste o voce de dincolo).
Imi descopar fericirile multe in boabe de roua prelinse pe
barbie . Nu, nu plang. Dimineata se asterne de fiecare data roua.
Comments
Post a Comment