De ce ne bloguim in grup…


Ma gandeam sa ma apuc sa scriu pe unde am fost, ce am mai facut, pe unde m-am mai plimbat. Am deschis Wordul si mi-am dat seama cat e de aberant. Sa fac un fel de jurnal de calatorii? Sau pur si simplu un jurnal? Penibil… Mai bine imi fac oracol on-line. Ma gandesc in fata documentului deschis cat este de penibila incercarea mea de a… de a ce? De a atrage atentia? Nu. O pot face mult mai eficient in RL si cu un feed-back mult mai puternic si mult mai interesant. De a gasi/intalni “persoane asemeni mie”? Bullshit! Numai tacaniti pe blogurile astea. De a schimba lumea? Nu am aspiratii atat de inalte. Sunt mult prea egocentrica. Si atunci de ce scriu pe blog? Pentru ca m-am plictisit.

Alti plictisiti incearca sa isi alunge plictiseala citind platitudinile celorlalti plictisiti. Unii nu scriu din plictiseala. Unii chiar au talent la scris. Dar sunt foarte putini si scriu rar… logic! Altii incearca sa si-l dezvolte. Cu public. Altii nu au talent la scris si nu vor avea in vecii vecilor, Amin! Nu m-am plimbat foarte mult printre bloguri. Mi-am aruncat doar o privire si m-am infiorat vazand cati agramati se cred micutii scriitorei de azi, marii romancieri de maine. Ah, si mai e ceva… e la moda sa ai blog. Daca nu ai blog parca ai cazut din luna. Nici macar nu existi. Ai n-ai ce zice, iti faci blog. Si moda cere sa postezi zilnic! Cate idei, domnule, zilnic! Baaaaaaaaaai, treziti-va! Nimanui nu i se intampla cate ceva interesant in fiecare zi! Indiferent cat ar fi de cool, de popular, de inteligent, de cult, de interesant, orice om are zile in care nu se intampla nimic. Obisnuiti-va cu ideea! Va uitati prea mult la TV.

Comments

Popular posts from this blog

What does Cinderella teach our children?

Drumul Dragonului

Romeo și Julieta la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”