De ce ne bloguim in grup…
Ma gandeam sa ma apuc sa scriu pe unde am fost, ce am mai
facut, pe unde m-am mai plimbat. Am deschis Wordul si mi-am dat seama cat e de
aberant. Sa fac un fel de jurnal de calatorii? Sau pur si simplu un jurnal?
Penibil… Mai bine imi fac oracol on-line. Ma gandesc in fata documentului
deschis cat este de penibila incercarea mea de a… de a ce? De a atrage atentia?
Nu. O pot face mult mai eficient in RL si cu un feed-back mult mai puternic si
mult mai interesant. De a gasi/intalni “persoane asemeni mie”? Bullshit! Numai
tacaniti pe blogurile astea. De a schimba lumea? Nu am aspiratii atat de
inalte. Sunt mult prea egocentrica. Si atunci de ce scriu pe blog? Pentru ca
m-am plictisit.
Alti plictisiti incearca sa isi alunge plictiseala citind
platitudinile celorlalti plictisiti. Unii nu scriu din plictiseala. Unii chiar
au talent la scris. Dar sunt foarte putini si scriu rar… logic! Altii incearca
sa si-l dezvolte. Cu public. Altii nu au talent la scris si nu vor avea in
vecii vecilor, Amin! Nu m-am plimbat foarte mult printre bloguri. Mi-am aruncat
doar o privire si m-am infiorat vazand cati agramati se cred micutii scriitorei
de azi, marii romancieri de maine. Ah, si mai e ceva… e la moda sa ai blog.
Daca nu ai blog parca ai cazut din luna. Nici macar nu existi. Ai n-ai ce zice,
iti faci blog. Si moda cere sa postezi zilnic! Cate idei, domnule, zilnic!
Baaaaaaaaaai, treziti-va! Nimanui nu i se intampla cate ceva interesant in
fiecare zi! Indiferent cat ar fi de cool, de popular, de inteligent, de cult,
de interesant, orice om are zile in care nu se intampla nimic. Obisnuiti-va cu
ideea! Va uitati prea mult la TV.
Comments
Post a Comment