Blestemul de a fi buricul pamantului


Pentru ca sunt. Pentru ca nu vrei sa recunosti asta. Pentru ca nu o vezi. Pentru ca esti orb. Pentru ca nu ma vezi. Pentru ca nu te uiti la mine, ci la tine. Pentru ca nu intelegi ca eu sunt asa. Si ca tu trebuie sa ma adori tocmai pentru ca sunt asa. Si ca nu ai voie sa ma dezamagesti. Sunt, totusi, un buric. Si nu orice buric, ci chiar ala al pamantului. Pentru ca nu eu am ales sa fiu asa, ci pentru ca pur si simplu sunt. Pentru ca nu am de ales. Iar tu, tu fix de-aia m-ai ales.

Pentru ca niciodata nu este vina mea, iar daca am avut vreo vina, e doar pentru ca acea vina a fost provocata. Si nici atunci nu mai e vina mea...

Pentru ca ma sparg repede in mii de bucatele colorate diferit si pentru ca de fiecare data ma lipesc altfel intr-un mod perfect. Pentru ca tu nu stii cat de greu e sa faci asta de atatea ori. Pentru ca tu nu stii de cate ori am facut-o. Pentru ca tu nu stii. Pentru ca tu poate banuiesti. Poate intuiesti. Pentru ca imi spui clisee frumoase pe care mie imi place sa le cred, dar pe care sunt convinsa ca le-ai rostit de mult prea multe ori. Si eu tot le cred.

Stii ce fac cainii cand le e frica? Musca. Sunt cele mai loiale animale. Iubesc neconditionat. Stii ce fac daca se tem? Musca.


Comments

Popular posts from this blog

What does Cinderella teach our children?

Drumul Dragonului

Romeo și Julieta la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”