De ce luam eu 2 si 3 la romana

Ca aveam o profa imbecila care nu vroia de la noi decat sa invatam comentariile pe care ni le preda ea si citate din Calinescu. Ca eu il iubeam pe Bacovia, iar ea nu il intelegea. Ca eu nu puteam sa il sufar pe Sadoveanu pe care ea il adora. Pentru ca aveam idei proprii pe care nu puteam sa nu le expun. Pentru ca eram rebela sau poate doar teribilista.

I-am spus de cateva ori bune ca nu voi citi niciodata Baltagul. Am citit cu foarte mare greutate primele doua pagini si nu vad de ce m-as supune la chinul ingrozitor de a citi toate paginile alea. Pentru ca NU IMI PLACE! Blasfemie! 2! Ora urmatoare aceeasi intrebare, acelasi raspuns, aceleasi discutii, iar 2.

(Noua mea colega imi distrage atentia de la aceasta minunata povestire cu nenumarate ticuri faciale. Ma intreb daca e intreaga la cap.)

Ne-a predat Baltagul vreo 10 lectii. Era in delir. In vreo 3 lectii ne-a povestit de ceva revelatie pe care a avut-o Gheorghita, revelatie in urma careia acesta s-a maturizat brusc. Mi-a placut ideea. La teza a dat pe randul meu (si acum sunt convinsa ca a facut-o intentionat) “Demonstrati de ce Gheorghita Lipan a fost un demn mostenitor al familiei Lipan”. Mi-a servit-o la fileu. Am compus o povestioara fascinanta despre transe, conexiuni transcedentale cu stramosi ancestrali care au transmis in subconstientul prostului toata experienta lor, prostul transformandu-se brusc in destept si matur si purtand in el mostenirea… am luat cea mai mare nota pe care mi-o va da acea profa vreodata: 9!  :)) Cand mi-a dat lucrarea, aproape ca avea lacrimi in ochi. “Mi-ai demonstrat nu numai ca ai citit cartea, dar ca intr-adevar ai si inteles-o!” mi-a spus cu emotie.

Nici acum nu am inteles de ce nu s-a suparat. Nu am citit Baltagul nici pana in ziua de azi si nici nu am de gand sa o fac. Daca se gaseste cineva care a citit Baltagul, poate ma lamureste si pe mine: a existat in cartea aia ceva macar apropiat de ce am balaurit eu? Sadoveanu si paranormalul?!?