Insula vulcanica
M-am nascut din marea albastra, agitata, plina de viata. Am
crescut incet din Ea. Pamant, stanca, buruieni… flori… copaci… O privesc
incontinuu fara sa am de ales. Ce avem noi in comun? Traiesc inconjurata de marea
care isi arunca valurile peste limitele mele cu o ritmicitate nesfarsita. Ma
erodeaza incet, dar sigur.
La focul din mine nu poate sa ajunga. Nu poate sa il stinga.
Nu poate sa il distruga. Doar eu il pot distruge, consumandu-l. Erupand
cateodata, destul de rar, si distrugand tot ce s-a cladit in mine intre doua
cataclisme. Totusi, cu cat erup mai rar, cu atat forta distructiva devine mai
mare. Si daca o tin in mine prea mult, poate de frica sa nu ma autodistrug,
poate de frica sa nu distrug… florile, o eruptie prea puternica ma poate ineca
inapoi in mare. Explodez, ma rup in bucati si cad in mine. Cad in Ea.
Comments
Post a Comment