Tabiet


Ma urc in masina. Nu am mai stat de prea multa vreme pe bancheta din spate. Nu e genul meu. Eu sunt cea care tine soferul treaz… sau de vorba… sau ii tine de urat… spune-i cum vrei. Si totusi, ce-ar fi daca de data asta as sta intinsa pe bancheta din spate? Aproximativ 280 de km de studiat degetele de la picioare si ascultat aberatiile celui care mi-a luat, cu curaj, locul din dreapta soferului. Hmm… liniste… "Auzi? Fa-te si tu util  si pune o muzica ceva." Nightwish . Proasta alegere. Si totusi parca stau mai comod intinsa pe bancheta. Nu vad nimic in jur. O mana care imi mangaie absenta fruntea. Calcaiele relaxate pe spatarul banchetei. Degetele de la picioare lipite de geam si printre ele cate o raza de soare. Imi dau brusc seama ca nu pot sa urmaresc ZZZ-urile de pe sosea. Ma linistesc repede. Alea sunt in drumul spre munte. Inchid ochii. Nu, nu o sa dorm la noapte. Si poate nici urmatoarea…

Simt mirosul de sare, de scoici si de peste in putrefactie . Suntem aproape. Caut febril cu ochii o fasie de nisip urmata de valurile marii. In fiecare an o caut mai devreme. Stiu milimetric unde o voi vedea prima oara si cu toate astea o caut dinainte. Poate s-a schimbat ceva si de data asta o sa o vad mai repede. Eforie. Nu s-a schimbat nimic. Ma linistesc. Astept iesirea din Mangalia. Vreau sa vad daca au mai vopsit vreun vas. Candva erau toate ruginite. Mda… avem presedinte marinar.

Imi simt vezica rotunda. Ii simt forma plina si ma minunez cat este de mare in mine. Parca ii simt pana si striatiile peretilor. (Si ce daca nu ar avea? Eu asa o simt!)

Strada pietruita coboara lin pana acolo unde ma opresc de fiecare data. Acolo unde desfacem sticla. Trebuie sa fac rost de un pahar. Un pahar pentru combinatie. Nu imi place sa il torn direct in cutia de energizant . Imi place sa ii vad culoare galbuie. Gura mi se umple de binecunoscuta aroma. Aluneca incet pe gat pana in stomac si ma incalzeste. In jurul meu multimea incepe sa prinda contur . Incep sa ii recunosc. Incep sa ma recunoasca. Suntem tot noi, aceiasi care eram si anul trecut. Ne miscam pe aceleasi sunete, in acelasi sens, cocotati pe aceleasi mese, doborati pe acelasi nisip.

Comments

Popular posts from this blog

What does Cinderella teach our children?

Drumul Dragonului

Romeo și Julieta la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”